Propuneri:
1. Yakuza Moon, de Shoko Tendo
2. Scafandrul sin fluturele, de Jean-Dominique Bauby
3. Eseu despre orbire, de Jose Saramago

Polul ca fi deschis in perioada: 5 – 31 octombrie (ora 23.59).

Care va atrage cel mai mult? Pe care din ele ati citit-o? Asteptam impresiile voastre si nu in ultimul rand votul pentru cea pe care doriti sa o citim in noiembrie.

O poveste extraordinara, un film distins cu Globul de Aur

Bestseller international, vandut in peste un milion de exemplare si tradus in 30 de limbi, cartea lui Jean-Dominique Bauby sta la baza filmului lui Julian Schnabel — premiul Bafta pentru cea mai buna ecranizare –, pelicula distinsa in 2008 si cu Globul de Aur pentru cel mai bun film, Premiul pentru cel mai bun regizor, Premiul pentru cel mai bun actor si titlul Cel mai bun film la Gala Premiilor Lumiere.

Ce inseamna, de fapt, sa fii viu? Care ne sunt, cu adevarat, bucuriile vietii? Cine — sau ce — din noi traieste, se-ndragosteste, cauta, uita, iarta? Cata suferinta incape intr-un trup, cata nefericire intr-un suflet? De ce trebuie sa murim?

Publicat la cateva zile dupa moartea autorului, victima a unui accident vascular, Scafandrul si fluturele este una dintre cele mai zguduitoare povesti despre viata. Iesit din coma, dar paralizat cvasi-complet, cu o singura pleoapa, stanga, mobila, Jean-Dominique Bauby “dicteaza” aceasta carte.
Cateva sute de mii de batai de pleoapa — pentru ca noi sa putem vedea lumea si altfel.

“..Acum, cand sa fac saltul periculos in propriul meu trecut, simt ca ametesc. Nu stiu de la ce capat sa apuc orele acelea apasatoare si inutile, imposibil de adunat, intocmai ca bilutele de mercur dintr-un termometru frant in doua. Cuvintele se eschiveaza. Cum sa evoci supletea si caldura trupului tanar al brunetei inalte langa care te-ai trezit pentru ultima data, fara sa-i acorzi atentie, aproape morocanos? Totul era gri, pastos si resemnat: cerul, oamenii, orasul hartuit de mai multe zile de greva din transporturi. Alaturi de milioanele de parizieni, eu si Florence intram in malaxorul incalcit al zilei, cu privirile goale, cu fetele trase, ca niste zombi. Executam mecanic toate gesturile acelea care, astazi, mi se par miraculoase: sa te barbieresti, sa te-mbraci, sa-ti bei ciocolata…” (Jean-Dominique Bauby)

“In cartea sa, Bauby a reusit un nemaipomenit experiment alchimic: sa transforme oroarea in intelepciune.” (The New York Times)

Editura: Humanitas
An de aparitie: 2008
Numar de pagini: 120
Autor: Jean-Dominique Bauby