Ca de obicei, am asteptat cu nerabdare sfarsitul de luna, mai ales ca de data asta avem parte de o premiera: vom comenta impreuna  primul roman romanesc de pe Serial Readers – “Panza de paianjen”, de Cella Serghi. Parca e mai usor sa te identifici cu povestea cand stii ca autoarea a trait intre aceleasi coordonate geografice ca si tine.  Si apoi, cartea nu isi pierde din savoarea initiala prin traducere si adaptare.

Voua cum vi s-a  parut romanul? V-au placut povestea, peisajele, personajele? Ce nu v-a placut (daca e cazul)? Se ridica romanul acesta la nivelul celorlalte romane comentate pana acum pe SR? Va asteptam parerile cu interes!

Ne intalnim aici, dupa ora 20:30!

Cand Laura mi-a spus astazi ca a iesit castigatoare, scorul fiind foarte strans, mi s-a umflat nitel inima in mine! Sper sa se ridice la nivelul asteptarilor deoarece promite mult. Pentu voi cei care ati votat Panza de paianjen, va doresc lectura placuta, sau – daca ati citit-o – va astept la final de luna sa o comentam impreuna! Pentru ceilalti, treceti pe la librarie si rafoiti-o putin, va va prinde cu siguranta!

 “…Te gasesc atât de schimbata, încât îmi este teama sa nu te însel pe tine cu tine…”

Eu ma gandesc la mare cand citesc aceste cuvinte? Voi?

PS. Un octombrie insorit si plin de cuvinte frumoase va doresc!

Panza de paianjen, de Cella Serghi, este unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste din literatura romana.

Glisand intre spatiul vrajit de la Balcic si tumultul Bucurestiului interbelic, eroina Diana Slavu isi traieste iubirile cu deznadejde si demnitate, luptandu-se sa evadeze din panza de paianjen a unei existente cenusii, marcate de apasarea saraciei si a inconsecventei celor din jur.

Orice fiinta care-a avut puterea sa-si urmareasca, cu ochi lucizi si uimiti, propria devenire, orice femeie care macar o clipa s-a simtit incorsetata de conditia sa stramba intr-o lume care nu mai are puterea sa-si asume raspunderile iubirii implinite se poate recunoaste in povestea superba de viata si de dragoste fara odihna a Dianei Slavu.

Fragment: Panza de paianjen, Cella Serghi

- Sa vezi ce frumos e Cismigiul, mi-a spus Puiu a doua zi.
L-am luat de mâna:
- Hai sa vedem.
Ne-am plimbat prin toate aleile, apoi ne-am asezat pe o banca. I-am spus ca sunt hotarâta sa ma sinucid.
- Ceea ce ma sperie, Diana, nu sunt cuvintele tale nesabuite, ci aerul linistit cu care vorbesti. Ce-i cu zâmbetul asta care vine de departe? Ce s-a întâmplat?
- Nu stiu, dar tare-as vrea sa se sfârseasca viata! Viata nu e frumoasa, si-atunci…
- Si-atunci, sa-ti spun niste versuri. Nu stiu de cine sunt. Le-am gasit într-o «Istorie a literaturii» si am vrut sa le retin pentru tine …

Recomandare : Panza de paianjen, Cella Serghi

# Interpreta deosebita a sufletului feminin, personajele sale au gasit o larga audienta în rândul publicului. Mai toate eroinele au un destin tulburator si captivant, sunt firi complexe, parcurg drumuri deosebite în afirmarea lor sociala. Dupa cum apreciaza critica literara, “ceea ce confera originalitate scrisului Cellei Serghi este viziunea realista a cartilor sale”.

Romanul Panza de paianjan a aparut cu o banderola pe care scria: “Liviu Rebreanu, Camil Petrescu si Mihail Sebastian au recomandat Editurii acest roman”. (Constanta Calinescu)

Editura: Tango
An de aparitie: 2008
Numar de pagini: 480
Autor: Cella Serghi