Biblia

In timp ce cartile religioase domina prima jumatate a listei cu cele mai mari bestseller-uri, cealalta jumatate cuprinde volume cu teme fantastice, potrivit huffingtonpost.com.

“Micuta Carte Rosie”, o colectie de citate ale presedintelui Mao Zedong, a aparut in 1964 si a fost vanduta in toata lumea in peste 800 de milioane de copii. Obiect de lectura obligatorie in China, cartea a devenit una de cult in Occident, unde a contribuit in mare masura la influentarea miscarilor studentesti radicale de stanga din anii ‘60.

Coranul, cartea sacra a tuturor musulmanilor, a fost si el vandut in peste 800 de milioane de copii. Coranul este considerat a fi insusi Cuvantul lui Dumnezeu definit ca o suma de concepte, o sinteza de precepte etice, o conduita de viata spirituala, un codice civil ce raspunde problemelor vietii cotidiene.

Dictionarul chinezesc, publicat prima data in 1957, a fost vandut in toata lumea in peste 400 de milioane de copii.

“Cartea lui Mormon” scrisa de Joseph Smith Jr. a fost publicata in 1830 si vanduta in peste 120 de milioane de copii in toata lumea. Joseph Smith Jr. sustinea ca a fost personal vizitat de Dumnezeu Tatal si de Dumnezeu Fiul care i-au spus ca toate bisericile si religiile existente erau false. Joseph a creat astfel o religie noua care se autoproclama “singura biserica adevarata de pe Pamant”.

“Harry Potter and the Sorcerer’s Stone” este primul roman scris de celebra J. K. Rowling. Cartea face parte dintr-o serie ce cuprinde sapte volume si a fost vanduta in peste 107 milioane de exemplare din 1997, anul publicarii.

Reteta Harry Potter, desi contestata de unii critici literari mai scortosi, a prins la copii, autoarea amestecand intr-un cazan unic de dimensiuni foarte bine calculate magia, mitologia si alchimia, recicland monstrii din mitologia britanica si aducand fiinte mitologice din alte zone culturale.

Cartea “And Then There Were None”, a scriitoarei Agatha Christie a fost publicata in 1939, iar misterul mortii din acest volum a fost vandut in peste 100 de milioane de copii.

“The Lord of the Rings” a lui J. R. R. Tolkien a fost publicata in 1954 si a fost vanduta in peste 150 de milioane de copii in intreaga lume. Cartea a fost scrisa in anii 1937 – 1949, iar partea sa esentiala a fost creata in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Lucrarea a fost publicata in trei volume in 1954 si 1955, aceasta forma fiind cea mai populara. A fost retiparita de mai multe ori si tradusa in diferite limbi, devenind una dintre cele mai populare si influente lucrari ale literaturii secolului 20.

“Harry Potter and the Half-Blood Prince” a lui J. K. Rowling este a sasea carte din seria foarte populara “Harry Potter”. Cartea care are nici mai mult, nici mai putin de 652 de pagini, a fost vanduta in 65 de milioane de exemplare, dupa ce a fost publicata, in 2005.

“Codul lui Da Vinci”, a lui Dan Brown este un roman de aventura foarte popular. Din 2004, de cand a aparut prima oara, a fost vandut in peste 80 de milioane de copii.

“Harry Potter and the Chamber of Secrets” de J. K. Rowling, a doua carte din seria Harry Potter, a aparut in 1999 si a fost vanduta in peste 60 de milioane de copii.

Clasicul roman, “De veghe in lanul de secara” a lui J. D. Salinger a fost publicat prima data in 1951 si a fost vandut in peste 60 de milioane de copii.

“Harry Potter and the Goblet of Fire” de J. K. Rowling, a patra cartea din seria Harry Potter, a fost vanduta in peste 55 de milioane de exemplare in toata lumea, de cand a fost prima data publicata, in anul 2000.

“Harry Potter and the Order of the Phoenix”, scrisa de J. K. Rowling, al cincilea volum din seria Harry Potter a aparut in 2003 si a fost vandut in 55 de milioane de exemplare.

“Harry Potter and the Prisoner of Azkaban”, J. K. Rowling, a treia carte din seria Harry Potter a fost vanduta in 55 de milioane de exemplare din 1999, anul publicarii, la fel ca si primele doua volume.

“Ben Hur: A Tale of the Christ” a scriitorului Lew Wallace, a fost vanduta in 50 de milioane de copii in toata lumea, din anul 1880 cand a fost prima data publicata.

Sursa

Cand sa plec insa spre casa, cu 3 ore de pierdut pana sa ajunga trenul in gara, am decis, impreuna cu fetele, sa mergem la o plimbare pe faleza. Aici, supriza! In apropierea Cazinoului, doua corturi: primul- Kilipirim, iar al doilea – Pravalia cu carti. Spre rusinea mea, nu stiam ca in aceasta perioada se desfasoara Kilipirim la Constanta, iar Pravalia cu carti a fost o surpriza absoluta pentru mine. Bineinteles ca nu am putut rata ocazia de a arunca o privire, chiar si cu riscul de a cadea in tentatie. Din nefericire, fiind ultima zi a sederii mele de la mare, efectele s-au facut simtite mai ales asupra portofelului, asa ca nu am putut profita din plin de ofertele editurilor. Nu am plecat insa cu mana goala, ci mi-am cumparat cartea lunii iulie de pe Serial Readers: Nedjma – “Fructul interzis”. Abia astept sa ma apuc de ea, sper sa o si termin la timp.

Prin cele doua corturi cam batea vantul (doar la figurat insa, pentru ca era o caldura inabusitoare), dar ni s-a explicat ca este ceva normal pentru o zi de luni si ca in weekend numarul de vizitatori (si cumparatori) este mult mai mare.

La Kilipirim, ca de obicei, cartile au fost cele care mi-au atras atentia, desi gasiti aici si CD-uri si DVD-uri cu muzica si filme la preturi bune. Numeroase titluri la 10 lei, unele chiar mai ieftine, asa ca daca doriti sa cumparati un suvenir…literar pentru cei de acasa, nu ocoliti cortul Kilipirim. Imediat langa (ironie!), un alt cort si tot cu carti la promotie. Pravalia cu carti, o binecunoscuta librarie din Constanta, are sediu provizoriu, peste vara, si pe faleza din Constanta.

Mea culpa ca nu am postat pe site niciun anunt despre aceste doua evenimente literare de la malul marii, dar imi indrept acum greseala. Asadar, pana pe 8 august (Kilipirim) si 5 august (Pravalia cu carti), de dimineata si pana seara, aveti intrare libera in lumea cartilor… cu discount. Profitati!

Cele o suta de povesti inventate de baiat au fost inregistrate de tatal sau, iar apoi transformate in texte.

“Eu spuneam si tata a inregistrat”, a spus copilul.

Tatal lui Dragos Merisca a afirmat ca in volum au fost incluse doar povestirile care i s-au parut mai interesante.

“Asa cum altii isi fac filmari cu copiii lor, eu am inregistrat. O parte dintre ideile lui care mi s-au parut mai interesante, le-am cules si le-am transformat in texte”, a declarat tatal copilului.

La lansarea cartii au participat scriitorii Liviu Antonesei si Nicoleta Dabija, precum si psihologul Bogdan Neculau.

“Dragos este dovada cea mai buna ca, intr-un fel, toti copiii sunt geniali. Exista o potentialitate infinita la un copil normal, problema este ce facem cu potentialul respectiv. Dragos este unul dintre cei norocosi, pentru ca a avut cine sa se ocupe de acest potential”, a declarat Liviu Antonesei.

Copilul a spus ca vrea sa devina arhitect, adaugand insa ca are in minte si alte povesti care vor aparea intr-o alta carte.

Sursa

Manuscrisul “A Family Sketch”, ramas nepublicat, contine 64 de pagini si a fost redactat de Mark Twain in 1896 – 1897, in memoria fiicei sale Olivia “Susy” Clemens, care l-a inspirat in scrierea unora dintre povestiri si care este autoarea unei biografii a tatalui ei.

Documentul relateaza o serie de aspecte din copilaria scriitorului si este considerat drept “capitolul lipsa” din autobiografia acestuia.

Manuscrisul avea un pret estimat intre 120.000 de dolari si 160.000 de dolari, insa pretul de vanzare a intrecut toate asteptarile reprezentantilor casei Sotheby’s. Cumparatorul este din New York, iar identitatea lui nu a fost dezvaluita.

Manuscrisul a facut parte dintr-un lot ce a cuprins 200 de scrisori, manuscrise si fotografii ale autorului cunoscutelor romane “Aventurile lui Huckleberry Finn”, “Print si cersetor” si “Aventurile lui Tom Sawyer”, ce au fost scoase la licitatie de casa Sotheby’s.

Mark Twain este pseudonimul literar al scriitorului Samuel Langhorne Clemens, decedat in 1910 la varsta de 74 de ani.

Universitatea Berkeley din California urmeaza sa publice primele trei capitole din autobiografia lui Mark Twain, la sfarsitul acestui an, pentru a comemora 100 de ani de moartea scriitorului.

Mark Twain si-a petrecut ultimii patru ani din viata scriindu-si biografia, insa a specificat o serie de clauze foarte stricte, cerand ca o parte din textele sale sa nu fie publicate inainte de implinirea a 100 de ani de la moartea sa.

Sursa: Mediafax

Si acum, pentru ca va intrebati ce motive ar fi ca voi sa nu mergeti la targ – tinand cont de cele spuse mai sus – vi le astern mai jos…

1. Daca nu iti place sa citesti
2. Daca nu ai prieteni care citesc
3. Daca nu iti plac surprizele
4. Daca nu ai auzit de Dan Brown
5. Daca nu ai cel putin o prietena innebunita dupa Twilight
6. Daca nu ai cel putin o carte inceputa sau pe care vrei sa o citesti
7. Daca nu ai facut niciodata o carte cadou
8. Daca nu ai de gand sa faci cadou o carte
9. Daca nu faci diferenta intre un volum de poezii si un roman
10. Daca nu esti serial reader!

Atunci cu siguranta nu ai ce cauta la Bookfest! Pentru voi ceilalti, va recomand sa nu pierdeti targul… pentru mine e ca o plimbare pe o carare umbrita de plopi dupa o zi obositoare.

Toate bune si carti fenomenale!

Volumul laureatei premiului Nobel pentru literatura pe 2009 va fi lansat pe 12 iunie, la ora 16.30, si va fi prezentat de Mircea Cartarescu, Simona Kessler, Alexandru Al. Sahighian, Rodica Binder si Denisa Comanescu. La sfarsitul lunii septembrie, Herta Muller va veni la Bucuresti, unde va fi protagonista unei serii de evenimente speciale organizate de editura Humanitas.

Un alt eveniment editorial este lansarea volumului “Dupa 20 de ani. 1989″, de Ion Iliescu, la editura Semne. Fostul presedinte va acorda autografe, la eveniment, joi.

Cea de-a V-a editie Bookfest numara peste 100 de lansari, concerte, un spatiu dedicat copiilor si un intreg pavilion pentru evenimentele legate de prezenta in premiera a unei tari invitate – Spania. Editia de anul acesta a targului are loc in pavilioanele 13-17 ale Romexpo, pe o suprafata de circa 14.000 de mp, la fel ca si in 2009. Intrarea la targ este libera.

Gabriela Adamesteanu isi lanseaza la Bookfest, sambata, la standul Polirom, noul sau roman, “Provizorat” – o impletire de povesti si istorii personale si un portret al Romaniei secolului al XX-lea. De asemenea, scriitoarea va participa, joi, la masa rotunda intitulata “Experienta narativa in viziunea scriitoarelor spaniole si romane”, alaturi de Cecilia Stefanescu si de o parte din invitatele din Spania – Carme Riera, Rosa Montero si Milagros Frías.

Printre evenimentele editurii Cartea Romaneasca de la Bookfest se numara lansarea romanului “Ana Maria si ingerii”, de Radu Aldulescu, inspirat dintr-o poveste de viata reala, si “Gluma ruseasca”, de Dragos Ghitulete.

Mircea Cartarescu este asteptat, sambata, la standul Humanitas, pentru a-si lansa volumul de proza “Frumoasele straine”, dar si pe cel de versuri intitulat “Nimic” – un neasteptat text “de sertar”, recuperat de poet dupa multi ani dedicati prozei. Cartarescu va face, insa, si un adevarat tur de forta prezentand volumele Monicai Pillat si ale lui Dinu Pillat, antologia unui poet strain favorit – Allen Ginsberg -, precum si titluri ale altor autori romani care s-au aplecat asupra cercetarii literare, istorice sau spirituale. Cartarescu va mai participa, pe 13 iunie, la masa rotunda “Pentru cine scriem? Cine ne citeste?”, alaturi de compatriotii Ana Blandiana, Ana Maria Sandu si Cezar Paul Badescu si de invitatii spanioli Rosa Montero, Milagros Frías si Ray Loriga.

Printre lansarile Humanitas de la Bookfest se mai numara volumele “Generalul Ion Mihai Pacepa. Orizonturi rosii”, de Lucia Hossu Longin, si “Intalnire cu un necunoscut”, de Gabriel Liiceanu.

Anul acesta, editura Curtea Veche aduce invitati speciali la targ: Péter Esterházy, Morten Hansen, Ray Loriga, Najat El Hachmi si Petru Popescu. Printre volumele care vor fi lansate la editura se numara “La inceput, eram inca un om normal – Iolanda Malamen in dialog cyberspatial cu Péter Esterházy”, “Fata din Nazaret”, de Petru Popescu, si “Cazuti din cer”, de Ray Loriga.

Si vedetele de televiziune isi vor lansa carti, la Bookfest: Dan Negru lanseaza “Amintiri in ALB si Negru”, sambata, la pavilionul Corint, iar Oreste Teodorescu lanseaza cartea “Codul lui Oreste”, la Rao, joi.

Editia de anul acesta a Bookfest gazduieste si traditionala gala de decernare a premiilor Uniunii Scriitorilor din Romania pe anul 2009.

Spania este tara invitata a celei de-a V-a editii Bookfest. Conform organizatorilor, Asociatia Editorilor din Romania (AER), “acest demers reprezinta inceputul unei traditii de prezenta internationala prin care se doreste aducerea in atentia cititorilor a culturii altor tari si punerea lor in valoare. Importanta operelor literare si artistice, numeroasele traduceri ale autorilor spanioli, clasici si contemporani, publicate in Romania, dar si ale autorilor romani publicate tot mai mult in spaniola sunt principalele argumente ale invitarii Spaniei la aceasta editie”.

Autorii spanioli invitati la Bookfest sunt, pe langa Ray Loriga, Angelica Liddell, Carme Rier, Lorenzo Silva, Paula Izquierdo, Rosa Montero, José Ramón Fernández, Milagros Frías, alaturi de traducatorii Joaquin Garrigos si Catalina Iliescu Gheorghiu.

Copiii sunt atrasi la aceasta editie Bookfest prin prezenta Clubului Soriceilor de Biblioteca – spatiu de lectura, joc si creativitate, cu un bogat program de evenimente: lectura in biblioteca si pe scena, ateliere de desen si de creativitate, teatru pentru copii, jocuri educative pe calculator, lectii de circulatie rutiera, conferinte, expozitii de ilustratie si de fotografie, concursuri etc. De asemenea, in Pavilionul 13, dedicat Spaniei la Bookfest 2010, actorul Marian Ralea va interpreta pentru copii povesti si basme spaniole.

Vizitatorii Bookfest pot dona carti care vor fi distribuite unor comunitati romanesti din Serbia si Bulgaria si unor centre de plasament din judetul Ilfov, de catre Biblioteca “Ion Creanga” si Asociatia Philos a studentilor Facultatii de Filosofie a Universitatii Bucuresti.

Subiecte legate de piata de carte, precum cartile electronice, cartile distribuite cu ziare, ilustratia de carte, bibliotecile sau productiile de criza, vor fi abordate in cadrul unor colocvii organizate de Federatia Editorilor din Romania la Bookfest.

Printre evenimentele Bookfest 2010 se numara si concertele pe care le vor sustine la salonul de carte artistii Ada Milea, Ioan Gyuri Pascu & The Blue Workers, Maria Raducanu impreuna cu invitatii ei – Krister Jonsson (chitara electrica), Toma Dimitriu (pian electric) si Pedro Negrescu (contrabas).

De asemenea, José Luis Montón – chitara si Odei Lisazo – percutie, doi dintre membrii grupului Suite Hispania, vor oferi un recital de flamenco in prima zi de Bookfest, miercuri seara, pe scena Pavilionului 13. Intregul grup Suite Hispania va sustine un concert la Sala “Toma Caragiu” a Teatrului Bulandra, pe 12 iunie.

Pastrand traditia, pe langa manifestarile dedicate evenimentelor editoriale, Bookfest va gazdui si proiectii de film, “TIFF la Bookfest” continuand si in acest an.

Salonul International de Carte Bookfest 2010 este organizat de Asociatia Editorilor din Romania (AER), sub egida Federatiei Editorilor din Romania si patronajul ministerelor Culturii roman si spaniol, al Federatiei Editorilor din Spania si Institutului Cervantes de la Bucuresti, al Ministerului Afacerilor Externe si Primariei Municipiului Bucuresti.

Sursa: Mediafax

Draga Vasile Ernu, ai venit in “noua ta Patrie”, cum scrii in ultima carte (“Ultimii eretici ai Imperiului”, ed.Polirom, 2009), in 1990, din “necuprinsa tara mea natala”, cum spui in “Nascut in URSS”. Care este Patria ta, cum te simti ca fost cetatean sovietic in pielea unui cetatean roman?

Ce spui pare putin cam masochist. Vrei sa suferi ca sa ai ce scrie?
Nu. Ceea ce vreau sa spun e ca trebuie sa fim cu mintea mai destupata si sa scapam de clisee. Suferinta, nefericirea nu dispar niciodata, ci doar se transforma, capata alte forme. Societatea in care traim stie foarte bine sa ascunda aceasta suferinta, s-o impacheteze frumos. Pe mine ma irita povstea actuala cu eficienta de care se tot vorbeste in noul regim: eu nu vrea sa fiu eficient, nu vreau sa am vila, nu vreau sa am cea mai scumpa masina, cel mai scump catafalc, ci vreau sa am timp, sa meditez la sensurile ascunse ale vietii. Intre mine si noua putere dominata exista o neintelegere profunda: in timp ce ea construieste capitalismul glorios si lupta pentru valorile monetare, Ernu isi permite luxul de a pune intrebari, si inca unele foarte incomode.
Prin urmare, sint multumit ca am trait in URSS si am vazut “Gloria si decaderea acestui Imperiu”. Cunosc marile tragedii de la prima mina. Stiu despre tragediile care au avut loc acolo si incerc sa le inteleg si sa le chestionez. Prima mea carte povesteste in mare viata cotidiana din Patria mea. Insa intr-o zi, Patria mea a disparut, iar orice moarte are si ceva tragic, chiar si cind moare un dusman. Am ajuns la studii in Romania intr-un context postcomunist. Veneam dintr-o familie in care se vorbea romaneste. Erau anii marilor desteptari nationale din zona.

Cum ai gasit Romania anilor `90?
Foarte bolnava, isterica, lipsita de capacitatea de a dialoga. Toata lumea urla si nimeni nu asculta. Eu trecusem deja prin perestroika, fenomen care ne-a lecuit de isterie. Initial mi-a fost foarte greu, fiindca eu creadeam ca “Romania din capul meu”, invatata din carti, foarte romantica, e tot una cu “Romania profunda”. Si am avut o mica revelatie: nu e suficient sa stii limba, cultura, istoria si toate cele necesare despre o tara ca sa o pricepi. Ca sa o simti “biologic”, trebuie sa traiesti cu ea, trebuie sa ai o experienta cotidiana zi de zi. Patria e ca si o limba, se invata zi de zi mai ales in copilarie. Asa ca, pentru mine, Romania este o Patrie ca o limba invatata la maturitate. Dar o invat zi de zi si poate e mai bine sa-i fiu cetatean, decit “patriot”. In Romania, ca si in Basarabia, sint prea multi patrioti si prea putini cetateni.

Ai venit in Romania si te-ai perindat prin Iasi, Timisoara, Cluj, Bucuresti, dupa ce facusesi un periplu prin orasele Odessa si Chisinau. Cum a fost acest traseu, care e locul preferat?
Da, am schimbat citeva orase. Fiecare oras e o noua viata. E foarte interesant sa schimbi orasele. Mereu i-am invidiat pe amicii mei evrei pentru usurinta cu care schimbau locul. Dar e bine sa o poti face din propria dorinta, nu din cauza unor presiuni externe violente. Insa mare atentie: sa nu confundam schimbarea de care vorbesc eu cu mecanismul instaurat in ultimii 20 de ani de schimbare de oras-job. A schimba orasul nu inseamna a schimba jobul si biroul. Toate orasele-birou sint la fel. Asta e o forma de mimare a schimbarii si, de fapt, oamenii nu schimba nimic. Schimba poate o fisa in cartea de munca. La fel e si cu nebunia turismului. A disparut spiritul explorator care a fost inlocuit cu spiritul turistului. Turismul e ca faimoasele conserve sovietice “Micul dejun al turistului” adica, toate-s la fel si fara nici un gust. Mergem sa vedem ceea ce deja stim, dupa trasee prestabilite. Urasc aceste ritualuri….
In Romania e foarte interesant fiindca se simt foarte bine faliile unor culturi si influente diferite. Iasul molcom-meditativ, cu aerul sau moldo-slav. Clujul, cel mai conservator oras al Romaniei, cu romani veniti foarte tirziu in oras, care se lupta sa-si aproprieze spatiul si istoria orasului si cu o comunitate inca importanta de maghiari, vechi citadini. Foarte interesant cum se simte asta, la fiecare pas. Trebuie doar sa ai ochi sa vezi si urechi sa asculti. Bucurestiul… Am descoperit un Bucuresti pe care-l iubesc exact pentru ceea ce este el urit. Este cea mai orientala capitala europeana. Aceasta combinatie il face irezistibil…. Nu trebuie sa ne temem de Orient si nu trebuie sa idealizam prea mult elementul occidental. Fiecare are avantajele si dezavantajele sale. Batalia intre Orient si Occident, conflictul celor doua mari culturi nu tine de religie, cultura in sensul ei larg sau concurenta pentru valori monetare, ci este o batalie intre doua modalitati total diferite de a gestiona timpul. In Bucuresti se simte perfect acest lucru. E o poveste foarte lunga la care lucrez acum…. Mie imi place Estul Europei tocmai pentru ca stie sa lucreze cu aceste doua forme de gesionare a timpului, cel de tip oriental si cel de tip occidental. E fascinanta povestea asta cu timpul… Chisinaul, de exemplu, e un spatiu extraordinar tocmai pentru acumularea experientei “periferiei de Imperiu”. Din pacate, acum e un proces de distrugere a acestei comori. Asta se intimpla si in Caucaz, si in fostele republici asiatice. E o tema care ma preocupa.

Prima ta carte, “Nascut in URSS ”, s-a bucurat de foarte multa atentie, comentarii peste comentarii, premii si traduceri. Am inteles ca e la a 3-a editie, deci a fost un debut de succes. Crezi ca “Ultimii eretici ai Imperiului” va avea acelasi succes?
Succesul e o chestiune relativa. Vine si pleaca inainte de a-ti da seama ca s-a intimplat. Ideal, e bine sa nu te prinzi de asta, sa-l tratezi ca si cum el nu ar exista. In definitiv, scriitorii se bat pe citeva mii de cititori. Am suficienta autoironie ca sa ma protejez de aerele vedetismului. Fireste ca e placut sa vezi ca volumul este comentat si se citeste din moment ce se scoate cite un tiraj pe an si se traduce in mai multe limbi. Reusita unui volum tine de foarte multe necunoscute. Cind scriam prima carte, nici macar apropiatii nu ma luau in serios. Renunti la job si stai sa scrii e o chestie “neserioasa”, mai ales daca nu mai ai 20 de ani, ci 35.
Eu am lucrat citiva ani buni in industria cartii si de felul meu fac analize riguroase fenomenelor culturale. Imi place sa analizez, sa construiesc teorii si sa dau explicatii mai generale. Ma mira foarte mult credinta aproape oarba in tehnologiile de PR&marketing&management. Tot mai multa lume este convinsa ca banii si tehnologiile de comunicare si vinzare rezolva tot. Eu zic ca in domeniul cultural ele rezolva atit de putin, incit se poate renunta la ele in forma lor actuala. Din punctul meu de vedere, aceste tehnologii sint total neinteresante si vetuste. Le dedic doua capitole in noua mea carte. Mai ales ca arta si cultura sint in esenta lor produse anti-piata, sau hai sa zicem ca si Groys, ele sint in avangarda economiei. De aceea, cultura nu prea functioneaza dupa mecanismele pietei, asa cum scrie in manualele lui Kotler.

Ca ai adus vorba de PR, tu faci in citeva capitole o critica dura la adresa industriei de PR&marketing&management. Afirmi ca ei sint noii politruci, noii propagandisti. Nu te temi ca o sa-i superi?
Corect. Da, aceasta clasa sociala reprezinta echivalentul politrukului din vechiul regim. Sint oameni care nu produc nimic in sensul clasic de “tehne” si “poesis ”, lucruri si idei. Acesti oameni produc conexiuni, pe cind eu pledez pentru deconectare. Reprezentantii acestei industrii si partizanii mei sint clase antagoniste, daca-mi permiti sintagma. Insa sa fiu inteles corect: eu nu spun ca o societate nu are nevoie de oameni care organizeaza si stiu sa comunice. Nu. De cind e lumea si pamintul societatea a avut nevoie de ei. Moise, de exemplu, a fost un bun organizator, manager cum am spune azi. Insa era o catastrofa la comunicare, de aceea l-a folosit in comunicarea cu Faraon pe fratele sau Aaron, care era un vorbitor excelent.
Eu atrag atentia asupra doua lucruri importante. Mai intii incerc sa arat ca tehnologia PR-ului, care avea ca scop initial crearea unor tehnici de manipulare, de creare a unei opinii publice favorabile comanditarului, care sa nu fie un produs al societatii, ci al unor “ingineri invizibili ”, devine treptat, treptat model social. Adica ceea ce traim, modelul social impus e o inginerie sociala de laborator. PR-istii si managerii, politrucii de azi devin eroii societatii. Tehnologia PR este de fapt o teorie a conspiratiei intoarsa pe dos si pusa intr-un limbaj de lemn. Si PR-stii, si conspirationistii cred ca lumea poate fi manipulata de citiva designeri sociali.
Al doilea lucru e legat de ideea de munca si productie. Ei produc conexiuni si iluzii. E un soi de mimare a muncii, ei nu produc ceea ce spun ca produc. Eu cred cu convingere ca 70% din toata aceasta industrie e o mare pacaleala si de fapt e o banala escrocherie. E o clasa care traieste pe sume frumoase de bani, fiind de fapt niste paraziti sociali. Insa sistemul are nevoie de acesti paraziti fiindca ei sint cea mai puternica armata a actualului regim. Ei ii cunosc acea limba de lemn pe care o predica. Ei au exact aceeasi functie sociala ca si vechii politruci si nomenclaturisti din regimul comunist.

Ai inceput sa fii tradus, deci ai pentru ce sa te bucuri.
Of… traducerile sint o noua “fata Morgana” a literaturii romane. Sa fim tradusi si sa luam Nobelul sint marile obsesii ale literaturii romane, care, dupa mine, sint in esenta lor niste tinte false. Cu Nobelul am “rezolvat partial” prin “romanca” Herta Muller. Iata, pe scurt, parerea mea. Traducerea este un aspect interesant si important, insa secundar in cimpul literaturii. Traducerea cartii/cartilor unui scriitor si punerea lui pe piata externa este in primul rind o problema de marketing, ceea ce presupune un lant intreg de mecanisme: subiect vandabil imediat, PR agresiv sau subversiv, pozitionare personala, relatii cu persoane influente, fonduri de traducere, grupuri de interese economice si culturale etc. Sa nu ne imbatam cu apa rece: valoarea estetica a unei carti nu primeaza in acest joc, ceea ce nu inseamna ca nu conteaza. Nu e nimic rau aici, fiindca acestea sint regulile globale ale jocului actual. Acest joc trebuie facut, trebuie traduse si vindute cit mai multe titluri romanesti in afara. Noi sintem insa maestrii in a alerga pe piste gresite. Sa fim atenti sa nu cadem intr-o capcana crezind ca traducrea si editarea scriitorilor nostri in strainatate ne creste cumva valoarea literara sau rezolva starea precara in care se afla literatura si piata literara de la noi. Fals. Valoarea literara si situatia literaturii romane nu au nici o legatura cu traducerea ei. Traducrea poate cel mult farda problemele noastre. Editarea in strainatate a scriitorilor nostri e importanta, dar trebuie sa ramina secundara pentru noi. ICR-ul face insa o treaba buna in acest sens, are proiecte bune pe traducere. Face ceea ce trebuie sa faca. Insa problema literaturii romane si a pietei noastre literare se afla in alta parte.
Pe mine ma intereseaza foarte mult cititorul roman, fiindca scriu romaneste. Ma intereseaza si spatiul din R.Molodva fiindca si ei sint cititori, in mare parte, de literatura romana, se framinta cu aceleasi probleme, facem parte din acelasi spatiu cultural. A propos, e o piata foarte importanta, total neglijata de noi. Si ma mai interesaza spatiul rus. Fac parte cumva din el, tin legatura cu el, incerc sa scriu si sa activez si acolo. Vreau sa fiu un scriitor care activeaza pe cele 3 piete culturale. Celelalte zone sint secundare si cu importanta mai degraba simbolica pentru mine. Ca sa devii un scriitor important pe pietele occidentale e nevoie de mult mai mult decit sa scrii bine, dar asta e o poveste lunga. Un erou de-al meu are o intreaga teorie pe tema asta si zice: pentru a avea o literatura mare, cu impact semnificativ, trebuie mai intii sa ai o armata puternica. Armele de azi sint insa mult mai complicate si mai sofisticate.

Deci acesta e crezul tau: scrii pentru oamenii din zona din care vii si pe temele cu care ei se confrunta. E corect ce spun?
Ca sa-l parafrazez pe Dario Fo, as sintetiza convingerile mele artistice si politice cam asa… Unde este putere, acolo e politica. Unde e politica, acolo e si ipocrizie. Unde e ipocrizie, e si multa minciuna. Unde exista minciuna, apare nemultumirea. Unde e nemultumire, e si durere. Unde e durere, e suferinta. Unde e suferinta, e tragedie. Unde e tragedie, e singuratate. Unde e singuratate, e arta. Unde e arta, e protest. Unde e protest, e libertate. Unde e libertate, e viata. Unde e viata, apare si artistul. Unde este un artist, apare, din pacate, si Puterea. Acesta e cercul vicios in care traim in istorie. Iar arta nu e o fabrica de produs metafore cum se predica pe la noi. Arta creaza sensuri si cu ajutorul metaforelor, in timp ce sensul salveaza, iar salvarea e un gest eminamente politic.

Unii afirma ca in cartile tale manifesti o nostalgie fata de URSS, fata de comunism. Cum o explici?
De povestea asta m-am saturat. Dar stiu ca unii critici, precum D.C.Mihailescu, ma dau ca exemplu, ori de cite ori au ocazia, de “scriitor nostalgic”. Simona Sora, o fata foarte isteata la care tin, in recenzia primei carti vorbeste de un risc pe care abordarea mea l-ar implica, ca e o “carte periculoasa”, ca nostalgia este periculoasa etc. Initial, fiind inca un baiat timid, fara experienta in domeniu, incercam sa ma apar. Nu voiam sa fiu “bau-baul” si sa distrug visele criticului din “minunata lume noua”. Acum sint mult mai relaxat cu aceasta poveste. Da, sint al naibii de nostalgic, dar nu va temeti, nu sug singe de clone si minti clonate capitaliste… sau, ma rog, nu foarte des… Cine decide ce e bine si ce e rau? De ce se pune inderdictie la nostalgie? Chiar ne-am timpit cu totii?
Ideologia dominanta actuala interzice astfel de sentimente. Ei urla ca nostalgia e un lucru „rau si periculos”. Asta ma cam scoate din sarite. Comunistii au interzis un tip de sentimente umane, capitalistii, altele. Nostalgia, dragostea si ura, prietenia si disperarea sunt sentimente umane, nu putem trai fara ele. Am mai spus-o si o repet: daca excludem din literatura nostalgia, atunci raminem numai cu „fabrici si uzine”, cu suportul lor material. “Madleine-a” mea este un amarit de closet sovietic …si care e problema?
Nostalgia este un sentiment ce tine de timp, de memorie, de sens si nu de ideologii. Avem nostalgii „dupa acele vremuri”, nu dupa acele ideologii capitaliste sau comuniste. Numai fanaticii si imbecilii pot avea nostalgii dupa ideologii. Da, am avut o copilarie si o adolescenta fantastica, care, intimplator, „au avut loc” in URSS. Nu accept ca politrucii actuali sa-mi rescrie memoria si sa-mi puna interdictie la nostalgie. Jos labele de pe visul meu! Nu e de vinzare… uh.. gata, ca m-am infierbintat si se trezeste vampirul din mine…nu-mi tremura buza de sus?

Daca tot ai amintit de vampiri, in “Ultimii eretici ai Imperiului” vii cu o teorie interesanta despre vampiri, spui ca noi am fi o specie de vampiri si ca exista o batalie intre “vampiri” si “ceilalti”, ca “Dracula ” ar fi una din cele mai bune carti despre zona nostra geografica…
Nu mai vorbi, ca-mi faci pofta… Eu ma joc cu o alta forma de cartografiere culturala si alte tipologii decit cele utlizate acum. E foarte interesant cum un tip ca Stoker, care nu a calcat niciodata pe aici, descrie lumea de aici stind si citind enciclopedii si carti englezesti. E una din cele mai exacte descrieri a ceea ce e aici, fiindca el lucreza cu niste topologii britanice si nu e influentat de experienta directa, nu are emotii. Ador aceasta abordare british. Pentru mine, romanul “Dracula” este una din cele mai bune carti despre anumite tipuri de cultura si conflictele acestora. E una din cele mai bune carti despre relatia noasta cu Europa occidentala. Ce e foarte interesant in aceasta poveste?
Discutam cu Sasa Ivanov, editorul meu pe aceasta tema. El are o intreaga teorie. Mai intii aflam ca noi, cei de aici, de la periferia “civilizatiei”, aflati la margine de imperii, sintem pentru “ei” un soi de “Nosferatu”, adica “Ne-Morti”. Sintem niste fiinte prinse intre doua lumi, “nici una, nici alta” cum spune un bun amic si erou in cartea mea. Al doilea lucru important este legat de modul in care este prezentata drama occidentala de necunoastere a sinelui. Aici are loc un soi de “conflict al civilizatiilor” intre centru si periferie, constiinta victoriana clasica si periferia “necivilizata”, numita simbolic Transilvania. Conflictul intilnirii cu acei “straini”, “altii”, duce la o cunoastere de sine, vesnica obsesie europeana, dar si la aparitia unei mari fobii, aceea de pierdere a identitatii. Teama de “vampir”, de “Dracula”, nu e o teama de “celalalt” diferit fata de “noi”, ci o teama ca vampirul te va musca, acest act ducind la pierderea identitatii tale. Vei deveni si tu altceva, vei deveni un vampir si vei trai prins intre doua lumi. Si aici apare o lupta intre vampiri si oamenii “normali”, intre “imperiu” si “periferie”.
Ei vor sa ne lecuiasca sau sa ne omoare, noi vrem sa le sugem singele. “Civilizatii” dezvolta o intreaga tehnologie si institutii de verificare a vampirilor, de “lecuire” si de omorire, institutii care functioneaza si azi. Problema pe care o ridic eu este urmatoarea: acceptam sa ne pierdem identitatea, sa fim “lecuiti”, sa fim vinati si omoriti, sau le sugem singele? Parca as merge pe ultima varianta… Ar trebui poate sa scriu despre “O zi din viata ultimului Vampir”, cum au vrut sa-mi scoata dintii in vama, cum mi-au dat cu usturoi si cu tamiie in aeroport, cum m-au pus sa vada daca ma reflect in oglinda la ambasada… Dar Vampir Vampirovici are si el tehnicile lui de trucaj si o face pe omul “civilizat” pina ajunge la prima jugulara… haha.

Interviu cu Vasile Ernu, realizat de Oleg S. Rotenstein (scriitor)
SURSA

-

Unii dintre romanii iubitori de lectura isi doresc asa de mult o carte incat, cateodata, se intampla sa plece cu ea acasa, fara s-o plateasca. Dau vina pe bani, daca sunt tineri, sau pe uitare, daca sunt pensionari. De cele mai multe ori insa scapa c-o mustrare, spun librarii, dar se intampla, “in functie de caz”, sa se ajunga si la politie.

Fanii s-au zbatut sa fure “Niste raspunsuri” de la Mihaela Radulescu

Atat de mult pret pun unii pe sfaturile in materie de nutritie ale lui Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare, incat sunt in stare sa le ia gratis, cu vanzatoarea infuriata pe urmele lor. La numaratoarea furturilor din reteaua magazinelor Diverta, “Si noi ce mai mancam?”, a lui Mencinicopschi, e sus pe podium, in pozitia de lider, cu 104 exemplare furate in perioada septembrie 2009 – aprilie 2010. Pe urmele ei, “Luna Noua”, al doilea roman din Saga Amurg, al lui Stephenie Meyer, care are reputatia ca i-a facut pe adolescenti sa nu mai aiba ochi doar pentru laptop si i-a convertit la lectura. Si se pare ca si la furt, pentru ca 102 de exemplare au disparut de la Diverta in amintita perioada. La distanta de vreo doua carti, se afla “Manualul de stil” al Danei Budeanu, semn ca, nici pe timp de criza, cochetaria n-a murit in Romania. Din “Intrebari si teste pentru obtinerea permisului” s-au volatilizat din magazine 82 de bucati, din “Medicamente explicate pentru pacient si familie”, 73, iar din “Engleza fara profesor”, 70. Nici DEX-ul n-a scapat nefurat, hotii avand ac de copertile lui cat e el de mare: 65 de exemplare lipsesc in mod misterios. Topul 10 al cartilor furate din Diverta e completat de “Cine suntem?”, a lui Dan Puric, 65 de volume disparute, de “Fetele bune ajung in Rai, fetele rele unde vor”, a lui Ute Ehrhardt, si incheiat cu gratie de diva Mihaela Radulescu, de la care fanii s-au zbatut sa fure “Niste raspunsuri”. Vreo 53.

Panoul cu recidivisti

Unii dintre hotii de carti au palmares, obtinut cu indrazneala si sarguinta. “In multe magazine avem si pozele lor, asa ca ori de cate ori apare ceva suspect suntem extrem de atenti”, spune pentru Gandul Andreea Munteanu, manager regional la Diverta. Sistemele antifurt si cele de securitate au redus din furturi, mai spune Munteanu, precizand ca multi dintre cei care se aprovizioneaza gratuit din librarii sunt in general elevi. Dar exista si exceptii, precum un pensionar, obisnuit al zonei de lectura, surprins la iesire cu cartea in servieta. “Intr-o zi a plecat cu o carte in servieta si s-a scuzat, dand vina pe efectele varstei. Cred ca o fac pentru a avea o carte acasa, si nu pentru a obtine un profit din ea”, da vina pe patima cititului Andreea Munteanu. Unele dintre ele sunt insa predestinate sa sfarseasca pe piata neagra: DEX-ul, de pilda, care se vinde cu viteza fulgerului, la fel ca si jocurile pentru calculator si DVD-urile.

Hoti pasionati de arta la Humanitas

La fel cum si-a creat, in timp, o anumita clientela, fiecare librarie are tipul ei de hoti. Daca te uiti la cartile cu care pleaca acasa, vezi ca altfel arata ei la libraria Humanitas Kretzulescu. Mai rafinati, mai indragostiti de arta, cel putin asa ii infatiseaza lista cu furturi: “Istoria uratului” si “Istoria Frumusetii”, ale lui Umberto Eco, sunt pe primele doua locuri, urmate de “Istoria Artei”, de E.H. Gombrich. Pe locul patru vine un bestseller, “Simbolul Pierdut”, al lui Dan Brown, dar seria e refacuta cu “Regulile Artei”, de Pierre Bourdieu, si “Conceptele si istoriile lor”, de Reinhart Koselleck. Nu lipsesc din topul 10 al cartilor furate “Jurnalul” Oanei Pellea, “Scrisorile catre fiul meu”, de Gabriel Liiceanu, sau “Confesiunile unui cafegiu”, scrise de Gheorghe Florescu. Si, fireste, regele vanzarilor, Paulo Coelho, cu “Invingatorul este intotdeauna singur”. Andreea Maria Nuta, directoarea librariei Kretzulescu, nu crede ca hotii sunt morti dupa literatura sau arta. Le vand mai departe pe piata neagra, dar exista si exceptii. “Am avut odata un hot foarte scortos si foarte sobru, care fura DVD-urile cu opera pentru colectia personala. Nu l-am mai primit in librarie. Scopul nostru e sa ne recuperam cartile, daca s-a furat ceva si nu l-ai prins la timp e bun furat, chiar daca chemi politia, nu prea facem asta”, spune Andreea Maria Nuta. Modul de operare e simplu: hotii dezlipesc etichetele care ar putea piui la iesirea din magazine si ascund volumele sub haine largi sau pardesie. Victime sigure sunt cartile scumpe, cu coperte cartonate si poze frumoase. “Istoriile” lui Eco sunt atat de vanate de furi incat cei de la Humanitas au ajuns sa le tina sub stricta supraveghere langa casa. Cand ii prind cu cartea sub tricou, explicatiile sunt standard: aveau de gand sa le plateasca sau n-au stiut ca trebuie platite.

La libraria Papirus, cele mai vanate sunt hartile, in special harta Bucurestiului. Urmeaza “Simbolul Pierdut”, “Si noi ce mai mancam?”, si “Maestrul si Margareta”, a lui Mikhail Bulgakov. “Cred ca cei mai multi fura la comanda, l-am prins pe unul, in timp ce fura volumul II din “Doua secole impreuna”, a lui Alexandr Soljenitin, pentru ca volumul I il avea deja in servieta. Arata a om foarte simplu, pana sa vina politia a fugit”, povesteste Marina Munteanu, directoarea librariei, care spune ca greu de prins sunt studentii care fura carti din bibliografie. Intra cate cinci in magazine si nu poti sa te uiti dupa toti.

Nicolae Manolescu i-a instigat, fara voie, pe elevi la furt

Criticul literar Nicolae Manolescu a tinut, la inaugurarea unei librarii Humanitas din Ramnicu Valcea, un discurs cu efect neasteptat. “Acum cinci ani, Gabriel Liiceanu m-a chemat sa vorbesc la deschiderea librariei. Era 15 septembrie, erau acolo foarte multi copii si nu stiu ce mi-a venit, dar le-am spus ca singurul furt care mi se pare acceptabil este furtul de carti. La final, libraria s-a golit de copii, dar nu mai era nimic nici pe rafturi. Liiceanu mi-a spus ca ar trebui sa-mi trimita factura”, zambeste criticul. A avut si el momente cand a fost tentat sa plece acasa cu un volum fara sa-l plateasca. “Niciodata n-am suferit mai rau in viata mea, nici in perioadele de saracie, ca atunci cand n-am avut bani sa-mi cumpar carti. Sufeream cumplit, ma gandeam ca asta e meseria mea, sa citesc carti. Daca nu puteam sa le cumpar, eu la ce mai eram bun? Am fost tentat, dar n-am facut-o, mi-a fost rusine”.

Sursa: Gandul.info.

“Nu vreau sa ma considerati brutal, insa ma vad obligat sa va spun ca acel capitol despre musca nu ma intereseaza absolut deloc si… nu ma imaginez ilustrandu-l”, scria, in secolul al XIX-lea, Sir John Tenniel, ilustratorul cartii.

“Nu pot sa nu ma gandesc ca aceasta ar fi ocazia ideala de a scurta cartea, daca doriti acest lucru”, adauga ilustratorul volumului, intr-o scrisoare scoasa la licitaţie, joi, de casa Bloomsbury, pentru un pret estimat de specialisti la 15.000 – 20.000 de lire sterline (18.000 – 24.000 de euro).

Charles Lutwidge Dodgson, cunoscut sub pseudonimul Lewis Carroll, era pe atunci mult mai putin cunoscut decat ilustratorul volumului si a acceptat imediat sugestia acestuia.

In acest fel, aceasta “musca purtand peruca” nu si-a luat niciodata zborul.

Romanul “Alice in Tara Minunilor” spune povestea unei fetite, Alice, care, dupa ce cade in vizuina unui iepure, intra intr-un univers fantastic, populat de creaturi ciudate si antropomorfe. Povestea sfideaza de multe ori principiile logicii, intr-o maniera care i-a atras o imensa popularitate atat in randul adultilor, cat si al copiilor. Considerata unul dintre cele mai bune texte apartinand “literaturii absurdului”, romanul “Alice in Tara Minunilor” a avut o influenta imensa asupra curentului fantastic din literatura.

Sursa: Mediafax.

Anuntul vine la numai o luna dupa decizia companiei de a incepe procedurile in vederea listarii Diverta la Bursa.

La momentul respectiv, Amalia Buliga, CEO-ul Diverta, oferea ca termen estimativ pentru listarea la bursa sfarsitul anului 2010.

Administratorul judiciar propus este Casa de Insolventa Transilvania.

“Am luat aceasta decizie avand in vedere o reorganizare care sa conduca la fortificarea structurii si eficientizarea business-ului actual. Consideram ca modelul de afaceri al Diverta este unul viabil, insa conjunctura actuala a pietei, coroborata cu inflexibiltiatea dezvoltatorilor au dus la problemele de cash flow actuale”, declara Amalia Buliga.

Anul 2009 a fost unul deosebit de dificil pentru intreaga economie romaneasca, sectorul de retail fiind unul dintre cele mai afectate. Criza economica a generat pe de o parte reducerea traficului din spatiile comerciale, dar si reducerea puterii de cumparare, efectele fiind scaderea numarului de bonuri si scaderea valorii medii a cosului.

In aceste conditii, lantul de magazine Diverta a incheiat anul 2009 cu vanzari de 30 mil. euro, cu 37% mai putin fata de anul precedent si aproximativ 55% daca luam in calcul scaderea organica.

“Ca raspuns la situatia dificila Diverta a luat mai multe masuri de crestere a eficientei, cele mai notabile fiind reducerea fondului de salarii cu 45% si a numarului de angajati din retail cu 40%. De asemenea, am depus eforturi sustinute pentru reducerea chiriilor, insa ne-am lovit de rezistenta anumitor dezvoltatori care nu au acordat reduceri de chirii sau au fost impotriva rezilierii contractelor pe cale amiabila”, mai afirma Buliga.

O alta directie de eficientizare a fost reducerea stocurilor si imbunatatirea vitezei de rotatie. Acestea s-au redus cu numai 20% din cauza specificului businessului de retail, care necesita mentinerea unui stoc minim la raft, suprafata totala de desfacere a ramas constanta de-a lungul anului 2009 – 24.000mp, precizeaza reprezentantii companiei.

La momentul actual, valoarea stocului este de 7,5 milioane euro, iar creditorii comerciali (furnizori de marfa si servicii) sunt de 10 milioane euro. Diverta are contractate credite bancare de 8,5 milioane euro, jumatate dintre acestea fiind credite de investitii. Valoarea neta a activelor fixe ale companiei se ridica la 6 milioane euro.

Multe din masurile de redresare abia acum incep sa-si produca efectele, rezultatul operational a fost pozitiv pe primul trimestru din 2010. Mai mult, prin planul de reorganizare, Diverta isi propune sa inchida magazinele neprofitabile cat mai rapid, astfel incat compania sa poata acumula in perioada urmatoare un excedent de resurse si sa fie astfel in masura sa restituie din datoriile cumulate”, spun reprezentantii Diverta.

Potrivit acestora, decizia nu interfereaza cu planul Diverta de a atrage capital, compania fiind in negocieri cu mai multi investitori institutionali interni si externi, inclusiv prin apelarea procedurii de listate la bursa. Diverta va continua planul de organizare pe o structura de tip holding, societatea mama impreuna cu alte 4 societati fiind deja functionale. De asemenea, in paralel se poarta negocieri pentru francizarea magazinelor de dimensiuni reduse operate de companie.

In prezent, Diverta detine 62 de magazine in 39 de orase, cu o suprafata de retail de peste 24.000 mp, inclusiv cel din Republica Moldova. Cu un market share de peste 35% pe piata de carte din Romania, Diverta isi propune mentinerea pozitiei de lider in retailul de specialitate romanesc.

Diverta a incheiat anul financiar 2009 cu o cifra de afaceri de 35 milioane euro, in scadere cu aproximativ 30% fata de anul 2008.

RTC Holding este unul dintre cele mai mari grupuri de retail, distributie si servicii de pe piata locala, si a fost fondat in 1990.

Din grupul RTC fac parte Diverta (lant de retail de carte), Rafar (fashion si hospitality), Proffice (distributie birotica si papetarie), TCE (transport si logistica), Sistec (IT), Flaro (productie articole pentru industria auto, electronica si electrotehnica, articole de birou si articole scolare), Rimobi (imobiliare si constructii) si Q Power (energie).

Sursa: Wall-Street.ro