dilemma

My Dilemma is You: Am doar 16 ani, sunt naivă dar am bani.

de / February 28th, 2017 / 1,150 vizualizari

Această recenzie ar fi trebuit să fie rea, dar am hotărât să nu o fac chiar atât de rea, dat fiind faptul că autoarea are circumstanțe atenuante: vârsta în primul rând. Poate nici nu ar trebui să judec, ținând cont că ea, Cristina Chiperi scrie mult mai bine decât scriam eu la aceeași vârstă, iar cartea sa – o trilogie, nu un singur volum – a ajuns să fie adorată pe internet, reușind să vadă în cele din urmă lumina tiparului.

Ar trebui să fac o paranteză și să mă mir cât de diferit poate gândi o puștoaică de liceu, în comparație cu… o fată de orice altă vârstă care începe cu cifra doi. Iar acest mod de gândire este predominant pueril. Probabil nici pe mine nu mă dă maturitatea afară din casă dacă-mi imaginam că o adolescentă de liceu ar putea avea o altă abordare asupra realității și relațiilor: să zicem neconvențională, suprinzătoare… Pe de altă parte nici nu intuiesc mereu motivele pentru care o carte ce nu trece de nivelul amator de scriere ajunge să fie publicată.

My Dilemma is You

Există câteva lucruri pe care țin să le remarc la My Dilemma is You” și sper ca autoarea să se descotorosească de ele pe viitor, dacă într-adevăr își dorește să fie o romancieră apreciată și să nu cadă în derizoriu:

  • Să renunțe la clișee!!! Cele trei semne de exclamare înseamnă că există în această carte prea multe și prea dureroase. E atât de rău încât clișeele pe care le întâlnim aici au devenit clișee înainte de a fi copiate de filme americane din categoria “Teenagers” și cimentate mai bine pe “Walk of Fame” al clișeelor. Nu mai putem să citim în anul 2017 despre aceeași adolescentă care se mută dintr-un oraș în altul, aceeași teamă de necunoscut, aceiași prieteni lăsați în urmă acasă, aceeași îndrăgosteală fulgerătoare…
  • Să fie atentă la finețuri. Chiar dacă acțiunea personajelor principale este cea care “arde”, există detalii care sar în ochii cititorilor mai experimentați și trebuie avute în vedere. Nu te poți întâlni întâmplător într-un oraș precum Miami cu singurul grup de prieteni cu care te trezești că ești de fapt colegă de clasă și care ajung să-ți fie și buni prieteni. Sunt 0,001% șanse, atât. În plus, nu poți turna ploi cu găleata în Miami, zilnic. Mi-ar fi plăcut să văd mai mult soare și cred că el chiar există, din abundență în această zonă de pe Glob.
  • Dramatism… inutil. Personajul principal, Chris, are ca multe alte adolescente, o dispoziție schimbătoare și tendința de a agrava lucrurile care i se întâmplă. Deși își face prieteni repede la noua școală, consideră că are ghinion în a întâlni persoane potrivite, că este singură și neapreciată. Deși mereu îi răspunde lui Susan cu aceeași monedă la răutăți, echilibrând din plin balanța, este prezentată tot ca o victimă a acestei “scorpii”. Care scorpie, vrea fix aceleași lucruri ca și ea: să fie populară și iubită de băieți. Dar se pare că Chris nu este absolut deloc ca infama Susan. În ciuda faptului că o bună parte din timp joacă pur și simplu pe două fronturi, având un prieten oficial și flirtând pe ascuns cu alt băiat.
  • Să mai “complice” un pic personajele. În afară de faptul că mi s-au părut unilaterale, multe dintre personaje (incluzând părinții și colegii de școală) dau impresia unor figuri de pe Shutterstock. Au reacții previzibile, replici standardizate iar evoluția lor este prea puțin credibilă, pentru oricine are puțină experiență cu oamenii.

Puncte forte? Există și acestea, nu e chiar atât de rău precum pare. Fiind o carte ușoară, relaxează și destinde nervii întinși după o zi grea. Atâta iubire de vanilie și fețe fără coșuri (așa dau impresia, chiar dacă-s adolescenți) au per ansamblu un efect pozitiv, dacă reușim să trecem peste lipsa de complexitate a poveștii și peste acțiunea ușor de intuit la fiecare pas. În plus, există și câteva întâmplări imprevizibile – culmea, chiar la finalul volumului. Într-un cuvânt, este ca un film foarte, foarte ușor, de la care nu trebuie să avem așteptări mari, dar care nici nu ne face rău. Are un aer prietenos și indeamnă la optimism. Chiar dacă probabil nu vom întâlni prea curând marea iubire, la șaisprezece ani.

Cartea este disponibilă la Elefant, aici, sau la Libris, aici >>

# # # # # #

Silvia

Silvia este o cititoare si o visatoare, dar suficient de ancorata in realitate cat sa observe frumusetea din jur si sa scrie despre ea. Considera ca orice carte citita ofera o experienta valoroasa, iar imaginatia este un mijloc de transport sigur catre lumile ascunse in carti.

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare