Cine mai citește așa, în serie? Ce minciuni!
Este o întrebare pe care o aud destul de des și care, în ultima perioadă, a ajuns să mă amuze. Mai citește lumea în ziua de azi? Da. Lumea citește. Mă amuză din simplul motiv că întrebarea e pusă de cei care, în general, nu citesc și care privesc treaba asta cu cititul din perspectiva lor îngustă. Atenție! Nu mă refer la cei care, din diverse motive, nu au timp să citească. Cunosc persoane care citesc puțin, mult mai puțin decât obișnuiau, dar care visează la clipele libere petrecute cu o carte în mână și un ceai sau o cafea alături.
Lumea citește. Oamenii din jurul meu citesc și nimic nu mă va convinge de contrariu. Că sunt cifre care atestă faptul că “tinerii din ziua de azi” nu mai citesc precum cei de ieri, că vânzările de carte au scăzut cu nu știu câte procente, că piața de carte o ia la vale – sunt chestiuni care nu pot fi folosite ca argumente în discuția noastră, dacă lumea citește sau nu.
Despre ce vreau să vă vorbesc, de fapt.
Zilele trecute, am primit o cerere de prietenie de la un domn. Nu obișnuiesc să adaug necunoscuți în lista de prieteni, am și așa destui pe care Facebook nu mi-i arată. Totuși, sunt câteva criterii care mă pot convinge să primesc pe cineva în listă. În cazul de față, numărul mare de prieteni comuni (cititori) și faptul că e scriitor au fost deajuns. La scurt timp primesc mesaj de la dumnealui: “Serial Reader sună a nume de cititor de carduri de la Mall. Despre ce e vorba?” În primă instanță am zâmbit, apoi i-am spus ce e un Serial Reader: “înseamnă să citești carte după carte, să nu poți lua o pauză de la citit pentru că, nu-i așa, suntem mereu tentați de cărțile din jurul nostru.” Ce credeți că mi-a răspuns? “Ahhhhh, ce minciuni. Cine mai citește în ziua de azi?” Am răspuns scurt: “Noi.” Următoarea replică a fost: “Dar mințiți frumos, domnișoară.” Înainte de a mai adăuga ceva, i-am mulțumit, i-am urat o zi frumoasă și am închis conversația. Acum, că mă uit peste acea (scurtă) conversație, singura părere de rău e că l-am tutuit. Altfel, este un subiect foarte bun de dezbatere.
Citim în serie sau nu citim?
Nu știu ce a înțeles domnul cu pricina din explicația mea, dar eu – ca mulți cititori pe care îi știu – citesc. Foarte rar se întâmplă să nu am o carte începută, iar dacă se întâmplă asta e din simplul motiv că tocmai am terminat o carte care m-a zdruncinat atât de rău (sau bine) că nu pot intra în altă poveste. E stadiul de rumegare, digerare, cum vreți. Oricare dintre voi care citește acum o carte și are listoiul de alte cărți în așteptare e cititor în serie, oricare dintre voi care e în permanență atras de alte și alte cărți e cititor în serie. Să mai zic? Cred că ați înțeles unde bat.
Poate că domnul acela a dorit să facă o glumă. M-am gândit și la varianta asta, da, dar nu am găsit nimic amuzant în a da buzna pe chat-ul unui necunoscut și a-l face mincinos. Circula la un moment dat pe net un filmuleț cu un tip care se comporta în viața reală ca pe Facebook. Imaginați-vă cum ar fi ca un necunoscut să îmi vadă insigna și să mă întrebe, pe stradă, ce înseamnă Serial Reader. Eu să îi spun, iar el să-mi spună că mint, că oamenii nu mai citesc. Eu să spun că citesc și că toți prietenii mei citesc, iar el să mă facă mincinoasă din nou. Nu, nu ar fi amuzant deloc.
Voi susține mereu că oamenii citesc. O spun cu toată convingerea. Trăiesc printre cărți, mă învârt în cercuri de cititori și foarte puține au fost ocaziile în care, într-o discuție, nu am ajuns să povestesc sau să mi se povestească despre o carte minunată. Iar dacă cineva apare din senin și-mi oferă placa cu nu se citește fără a-mi da voie să-l contrazic, îi zic pa. E atât de simplu.
Ca să închei povestea mea de astăzi, vă voi spune care a fost ultima replică a domnului. Nu am putut să mai zic nimic. Rotițele mi se învârteau în gol (și s-au tot învârtit până azi, când am pus pe hârtie titlul articolului).
“Ați citit cărțile mele?”
Vă pot spune vouă, acum, doar suntem între cititori (în cercul nostru strâmt). Nu le-am citit și nu am de gând să aflu care sunt.
PS. Am terminat de citit Istoria secretă a visului și, în aceeași zi, am început Fahrenheit 451 (cartea lunii octombrie).
Lecturi plăcute să aveți!
13 Comentarii
ComenteazaRaluca / October 25, 2016 la 12:47 pm
Imi place atat de mult articolul acesta si ma regasesc in el. Si eu primesc intrebarea asta cu cititul destul de des, si de fiecare data imi vine sa stramb din nas. Numai cine nu vrea sa vada, nu observa ca se citeste. Eu cel putin nu pot sta fara carti, fara sa citesc, e o parte din mine si e ce ma relaxeaza. Sincer, imi pare rau pt cei care nu citesc, nu stiu ce pierd. Si ma refer aici la cei care nu vor, nu la cei care nu o fac din lipsa de timp.
Andres / October 25, 2016 la 2:29 pm
Da, da! Așa mi se întâmplă și mie – dar ce știu ei! Iar când mi se întâmplă să ispitesc pe câte cineva (care nu citește sau citește puțin) cu o carte, mă bucur ca un copil mic.
simona / October 25, 2016 la 4:17 pm
Trebuia sa-i dai o replica usturatoare cu privire la cartile lui 🙂 Si mie imi place sa citesc, si citesc atunci cand imi permite timpul, insa de la lipsa de timp pana la constatarea ca “Lumea nu mai citeste” e cale lunga. Dar nu poti convinge pe cineva de ceea ce gasesti placut in lectura atata timp cat el se regaseste atat de placut in “Maruta” 🙂
O zi placuta
Andres / October 25, 2016 la 4:37 pm
=)) Bună asta cu Măruță! :))
Nu mi-am permis să mă iau de cărțile lui. Încheiasem discuția și chiar nu știu care sunt. Poate scrie bine. Poate..
Măruță – hai că am râs și azi. Te pup!
Ira / October 25, 2016 la 5:47 pm
Daca am o lista de muuuulte carti pe care imi doresc sa le citesc, dar nu am tiiimp, mai sunt serial reader? Am vreo 4 incepute, le invart in functie de chef. Sunt din domenii diferite si de aceea nu ma deranjeaza ca sunt mai multe. Imi e dor de vacantele de vara din liceu cand luam cu asalt biblioteca satului si citeam fara oprire zile intregi..acum mai prind cate un moment prin metrou, in avion sau seara inainte sa adorm..
Andres / October 25, 2016 la 9:02 pm
Din moment ce ai spus că ai “o lista de muuuulte carti” pe care vrei să le citești – desigur, ești cititor în serie, serial reader, cititoare, cum vrei tu. Și pe mine mă apucă uneori câte un dor de vacanțele alea în care plecam la bunici cu bagajul plin de cărți…. Amintiri frumoase tare. 😀
Mulțumesc!
Adela / October 25, 2016 la 8:57 pm
Si pe mine ma uimeste cand cineva intreaba asta: “cine mai citeste? cine mai are timp sa citeasca?” Well, am impresia ca lumea poate sa-si faca timp sa citeasca. Cum ar fi ca 10 minute sa lasam Facebook-ul? Tot am putea sa citim cateva pagini dintr-o poveste noua. Tudor Chirila zicea sa citim macar cate 5 pagini pe zi. Cam cat de putin ar dura asta? Foarte putin, nu zice nimeni ca trebuie sa citesti o carte-n 5 zile. Ci sa nu uiti de acest lucru care-ti antreneaza mintea 🙂
Andres / October 25, 2016 la 9:10 pm
Exact, Adela, 5 pagini pe zi e nimica toată. Am momente în care reușesc să mă pun în pat foarte târziu, dar simt nevoia să citesc măcar câteva pagini, 10 minute (care se transformă de cele mai multe ori în 30). Poate dacă aș închide și Facebookul puțin mai devreme, aș câștiga minute în plus. Nu accept varianta cu nu am timp de citit – se găsesc cele 5 minute (la cafea, în pat, pe wc, în transportul în comun, la coadă la.. ceva). Poate nu în fiecare zi, dar se găsesc. Mulțumesc pentru Tudor Chirilă. Aș asculta Nu am chef azi. 😀 Și ascult.
Cărțile la control sau cum ar fi să existe locuri speciale pentru cititori | Serial Readers / March 17, 2017 la 8:20 am
[…] nu le arde. Nu trebuie să stai decât câteva minute printre ei și te prinzi care sunt viitorii cititori în serie și care vor da muștele afară din Herăstrău, vorba unui profesor din școala generală. Parcă […]
ghenof arcidalia / April 17, 2017 la 2:39 pm
asta suna exact ca replica pe care o auzeam cand eram tanara(de fapt se mai aude si acum)”pe vremea mea”
se citeste chiar foarte mult si pe mine ma incanta ca tinerii citesc,ca o fac cu cartea in mana,sau citesc pe kindle nu conteaza,important e ca citesc.
probabil omul era deranjat ca nu are destui cititori
Andres / April 18, 2017 la 2:27 pm
Arci, la asta m-am gândit şi eu. Mă învârt printre cititori, ne învârtim printre ei, şi e bine. Dacă pe parcurs ni se vor alătura şi alţii, e un câştig pentru ei şi un sentiment frumos pentru noi. Ceva am făcut noi bine. Te îmbrăţişez cu drag! :*
barbalata mirela / July 23, 2017 la 7:19 am
Un om plin de prejudecati si increzut. Intrebarea “mi-ati citit cartile?” ma face sa cred ca , de fapt, asta si urmarea. Nu i-ai citit cartile, nu citesti draga!!??? Eu urasc cand aud in jurul meu expresii de genul “tinerii din ziua de azi” , ” pe vremea mea” ….sunt tampenii. Se citeste si in ziua de azi. Sa nu uitam un lucru : “pe vremea mea” 😛 nu erau in circulatie multe carti, in biblioteci gaseai cate ceva dar si acelea greu (la mine in oras asa era), in librarii trebuia sa ai o pila….Acum se gasesc, dar unele sunt ata de scumpe incat o iei la fuga…
Asa ca eu vad yn echilibru intre cele doua “vremuri”
Andres / July 23, 2017 la 4:38 pm
Mirela, sunt de acord cu tine. Îi mulțumesc doar pentru că m-a inspirat pentru acest articol. 🙂 Cât de spre cărți, citit, tinerii din ziua de azi… sper să nu ajungem și noi să dăm din cap și să folosim aceleași vorbe. Cred că fiecare generație are momentul “tinerii din ziua de azi”, dar cu cât suntem mai informați, mai conectați la realitate și mai legați de generațiile tinere, avem șansa să trecem cu bine de acel moment. 😀
Mulțumesc de vizită! :*