Bridget Jones, o nouă filă de jurnal
One Little Bump. One Big Question.
Abia când am ieșit de la cinema, cu lacrimi în ochi de la atâta râs, mi-am dat seama cât de dor mi-a fost de Bridget Jones (bine, mai mult de Mark Darcy dacă e să fiu sinceră până la capăt). Vă vine să credeți că au trecut 15 ani (!?) de la primul film? Știu, nici mie.
Nu pot spune că mai simțeam nevoia încă unui film – mai ales după ce am citit a treia carte din seria Bridget Jones de Helen Fielding – dar chiar nu puteam să las o comedie romantică să treacă pe langă mine. Și, credeți-mă, filmul acesta chiar este o comedie, lucru confirmat și de prezențele masculine din sală, care au râs cot la cot cu publicul feminin.
Dacă ați văzut trailerul, sau afișul filmului, de fapt, nici măcar, titlul filmului e suficient (în română a fost tradus ca Bridget Jones însărcinată), știți deja că Bridget Jones este, ei bine, însărcinată. Doar că filmul nu se învârte neapărat în jurul sarcinii, cât în jurul unei mari dileme: cine este tatăl copilului? Posibilii tătici sunt vechea flacără – Mark și noua scânteie – Jack. Adică Renee Zellweger are de ales între Colin Firth și Patrick Dempsey. Nu zic că este o alegere ușoară, zic doar că oricare ar fi tatăl copilului, Bridget este o norocoasă. Eu, dacă aș fi în locul ei, nu aș avea o problemă cu niciunul dintre ei. Chiar mă gândeam în timpul filmului, nu se găsea un actor mai fad, așa, măcar să îmi fie clar în care tabără sunt?
Bridget Jones’s Baby este genul ăla de film de la care ieși cu zâmbetul pe buze și cu optimismul la cote ridicate, iar dacă mă întrebați pe mine, nu avem parte de prea multe astfel de filme. Mi-a plăcut tot – accentul britanic, coloana sonoară, de actori deja v-am zis. Renee Zellweger este făcută să fie Bridget Jones, chiar dacă de data aceasta a refuzat să se mai îngrașe pentru rol. Ironic, nu? Nu mai avem Hugh Grant – se putea și mai rău: să nu mai avem Colin Firth, dacă se respecta povestea din ultima carte – dar avem o Emma Thompson genială și o apariție memorabilă a lui Ed Sheeran. Cum, nu știți cine este Ed Sheeran? Băiatul ăla de la Starbucks.
Este printre puținele dăți când mă bucur că scenariul filmului nu respectă povestea din carte. Helen Fielding, în colaborare cu Dan Mazer și Emma Thompson, a gândit o poveste cu totul nouă pentru film. Dar felul în care se termină, precum și existența cărții Bridget Jones: Mad about the boy, mă face să cred că povestea nu se termină aici.
Daca aveați dubii privind acest film, sper că v-am convins să îi dați o șansă. Dacă o să vă placă măcar pe jumătate față de cât ne-a plăcut nouă, tot o să fiți câștigați. Vizionare placută!
3 Comentarii
ComenteazaBarbalata Mirela / September 20, 2016 la 1:25 pm
Din pacate nu am citit nici prima carte 🙁 . Nu am vazut nici ecranizarea. Trebuie sa recuperez.
Miss Valery / September 21, 2016 la 9:41 am
Mirela, eu ti-as recomanda sa citesti primele doua carti, iar in cazul filmelor, primul si al treilea. Te asteptam cu o parere! 🙂
Silvia / September 21, 2016 la 10:51 am
O comedie spumoasa! M-a binedispus, m-a facut sa rad cu lacrimi. Parca la final mi-a parut putin rau de… cel care nu a fost tatal copilului :). Spoiler: Nu sunt amandoi tati :)). Asta inseamna sa faci un film bun: chiar daca e sequel si cu actori care nu mai au atuurile tineretii, tot reuseste sa faca o sala intreaga sa se tina cu mana de burta.