Drumul rusinii
Sunt genul de cititoare care se bate cu pumnii in piept cum ca e mandra de cartile pe care le citeste si care nu concepe sa dea explicatii pentru alegerile sale literare. Genul care nu se sfieste sa citeasca teen-lit chiar si la 30 ani sau chick-lit… oricand. In biblioteca mea, Orhan Pamuk, Sophie Kinsella, Asimov, Cella Serghi, Alice Munro, Danielle Steel, Suzanne Collins si multi altii isi odihnesc paginile intr-o armonie perfecta.
Asadar, nu o sa ma vedeti ascunzandu-mi cartile in spatele unor coperti opace, dar, daca se intampla sa mergem cu acelasi tramvai, s-ar putea sa ma vedeti rosind la unele lecturi… mai indraznete. In astfel de momente, am impresia ca toti ochii din RATB sunt atintiti pe randurile cu pricina si ca sursa colorarii mele devine tinta amuzamentului public. Nu pretind ca asa se intampla lucrurile si in afara mintii mele, dar tot imi vine sa acopar paginile buclucase de priviri imaginare. Desi, s-ar putea sa nu fie doar paranoia mea la mijloc, daca tinem cont ca pe cand citeam Versetele satanice ale lui Salman Rushdie, o babuta cu frica lui Dumnezeu m-a intrebat, facandu-si cruce, daca sunt satanista. Acum, nu stiu ce credeti voi, dar parerea mea este ca eu as fi fost mult mai indreptatita sa imi fac cruce intr-o astfel de situatie. De retinut insa ca exista interes din partea tertilor pentru cartile pe care le citesc.
Dintre lecturile care mi-au colorat obrajii, amintesc doar cateva, cele mai recente: cartile lui Llosa, cam tot ce am citit de Pascal Bruckner, primele doua volume din mult prea discutatele umbre ale lui Grey (nu am mai avut nervi sa il citesc si pe al treilea) – dar aici, recunosc, rusinea a fost cauzata mai ales de vocabularul limitat si de povestea abracadabranta. Asa sa stiti: cu cat tin cartea mai aproape de mine, cu atat e mai incomod (din varii motive) pasajul respectiv.
Voua vi s-a intamplat vreodata sa va imbujorati la anumite pasaje si sa va fi dorit sa nu fiti in public cand se intampla acest lucru? Sau sunt singura cu paranoia mea? Si daca vi s-a intamplat, totusi, tare curioasa as fi sa aflu si titlurile “vinovate”.
5 Comentarii
ComenteazaBookish / July 31, 2015 la 11:04 am
Lecturile care m-au ruşinat (din cele pe care mi le amintesc) ar fi: Exorcizat – Radu Găvan, clasicul Amantul doamnei Chatterley – D. H. Lawrence.
Miss Valery / July 31, 2015 la 3:29 pm
Ah, da. Cum am uitat tocmai clasicii? 🙂
Collet / August 4, 2015 la 8:50 pm
Jar Amandoi, stie cineva autorul, eram f mica si nu mi-l amintesc:D
Andres / August 4, 2015 la 10:22 pm
Collet, autorul este Liviu Rebreanu. Am găsit cartea la Elefant în format ebook. Uite: http://bit.ly/1eQVKhk
Mihaela Grigoras / September 20, 2015 la 12:18 am
Narcis si Goldmund ( Herman Hesse ) – eram mica atunci cand am gasit-o in podul bunicii, unde probabil fusese “pitita” de fratele mezin al tatei, ce tocmai terminase facultatea de matematica. O citeam cumba pe ascuns , cu teama si rusine , pentru ca mamaie si tataie erau oameni simpli de la tara si nici nu banuiau ei ce lectura suplimentara citeam eu; din fericire nici nu au fost curiosi . Asa ca am citit-o cativa ani la rand , pana cand nu am mai regasit-o in pod, probabil bunica i-a dat alta intrebuintare :(. Peste timp, am regasit cartea care acum acum e tradusa ca Narcis si Gura de Aur. Cred ca tocmai mi-am pus dorinta sa o gasesc si sa o recitesc.