Michael Haulica: “Publicul de SF este cel mai avizat public de care am stiinta”

de / November 19th, 2014 / 242 vizualizari

Cu toate ca a trecut aproape o luna de la ultimul eveniment Serial Readers dedicat literaturii SF, pot spune ca amprenta lasata atunci de catre iubitorii genului a ramas la fel de vie, de palpabila. L-am avut alaturi de noi pe binecunoscutul scriitor Michael Haulica, care ne-a incantat, ne-a tinut cu sufletul la gura si ne-a deschis ochii catre noi orizonturi. Si nu oricum, a facut toate acestea in stilul sau inconfundabil: prietenos, glumet, autentic. I-am marturisit lui Michael faptul ca as sta sa-l ascult mereu pe orice tema si nu am mintit, te imbogateste spiritual. Asa ca, am profitat (daca se permite exprimarea) si l-am invitat la un interviu.

CRSP0064

 

SR: Dupa 25 de ani de activitate ca programator v-ati dedicat total literaturii. Ce anume v-a determinat/influentat sa luati decizia de a scrie cu norma intreaga?

Nu e vorba de scris cu norma intreaga, mi-ar fi placut sa fie asa. Dar am parasit informatica pentru literatura. Si ma pot considera un om norocos pentru ca am avut alternativa asta. Programarea nu este o meserie pe care s-o practici pana la adanci batraneti. Nici macar pana la batranetile mai de suprafata. Unii nu rezista nici pana la adanci tinereti. Eu am considerat ca acel moment, de la 47 de ani, a fost finalul carierei mele de programator. Nu mai aveam bucuria de a invata lucruri noi. Nu ma mai atrageau ultimele tipuri de calculatoare, limbajele noi de programare… Si mi-am dat seama ca gata, s-a terminat. Un capitol din viata mea se incheia. Norocul meu, cum ziceam, a fost ca in viata mea mai exista o cale, mai exista un motiv de a ma bucura de ziua traita: literatura. Asa ca am trecut la abordarea profesionista a ei, am facut o revista literara (SF), pentru care eram platit. Nu era prima data, am mai fost platit ca sa fac publicatii SF, deci ma intorceam cumva la o alta meserie. Si tocmai asta a facut sa scriu mai putin decat inainte. Cand ai un job in orice alt domeniu, e clar: iti termini treaba, vii acasa si poti sa-ti dedici un timp oarecare literaturii (o ora, doua, nu conteaza cat). Cand lucrezi cu carti, cu texte… treaba asta iti mananca tot timpul. Uite, de pilda, acum lucrez pentru Editura Paladin, coordonez colectiile SF&Fantasy. Chiar si atunci cand pierd vremea pe net, cand ma dau pe FaceBook, poate sa-mi sara in ochi un nume de scriitor, un titlu, o recenzie… Si atunci las totul si urmaresc pista aceea. Citesc recenzia, caut altele, ma duc pe site-ul editurii straine, pe blogul autorului sa vad, sa ma lamuresc, sa aflu mai multe despre cartea cu pricina etc. Apoi, dupa o vreme, revin la ce faceam mai inainte. Iar asta se intampla si la 9 dimineata, si la 1 noaptea. Cine crede ca a lucra de acasa inseamna un program lejer se insala. Lucrand acasa, lucrez tot timpul. Nu mai vorbesc despre cafeaua bauta prin cine stie ce cafenea din tara sau din Europa, cu laptopul in fata. Industria cartii nu ia vacanta odata cu mine.

Dar tu m-ai intrebat despre scris… De scris scriu tot mai rar, iar frustrarea creste in mine tot mai mult. Si ma gandesc ca nici pensionarea nu va rezolva problema asta, pentru ca am descoperit ca dupa momentul pensionarii… voi face exact ce fac si acum. In fine.

SR: Fiecare scriitor isi lasa amprenta propriei identitati in scrierile sale (doar ideal este sa scriem despre ceea ce cunoastem), asta inseamna ca printre randurile lucrarilor dvs. il putem cunoaste pe scriitorul Michael Haulica. S-a intamplat sa va regasiti in scrierile altor autori (din tara/strainatate)?  

Pe mine, ala angoasatul, ala cu probleme, ala nelinistitul (tanar si nelinistit, da)…? Asta prea putin conteaza. Dar pe mine, ala care se imbaiaza intr-o mare de cuvinte, ala care se prapadeste dupa fraze, dupa cuvinte noi (uite una, gasita pe FaceBook zilele astea: „Femeile sunt niste barbati nebuni”Don Simon a zis asta, un scriitor de SF&F roman), pe acest eu, da, sigur, l-am gasit tupilat printre paginile lui Marquez, ale lui Eugen Barbu, ale lui Stefan Agopian. Si daca, asa cum se spune, suntem cate putin din tot ce-am intalnit… da, eram acolo, m-am (re)gasit, m-am (re)descoperit in acele carti.

N-a existat nici o alta bucurie a lecturii mai mare decat aceea pe care am avut-o citindu-i pe acesti scriitori. Nu stiu ce as fi fost fara ei. Poate vreun sef de trib al programatorilor… 🙂

SR: Cum simtiti implicarea si sustinerea din partea cititorilor din Romania pentru literatura SF romaneasca? Se organizeaza evenimente, exista public activ?

Publicul de SF&F este un public aparte, deosebit. Este un public in primul rand cultivat in domenii apropiate sefeului citit. Este un public pe care nu-l poti aburi din vorbe, ceea ce scrii trebuie sa fie daca nu adevarat, macar posibil stiintific si tehnic. Este un public care cunoaste activitatea scriitorilor din lume, stie ce carti au aparut, de multe ori isi cumpara noutatile mondiale in ziua lansarii lor pe piata (traiasca ebook-ul, viitorul luminos al omenirii!). Si da, multi dintre ei isi cumpara si editiile romanesti atunci cand apar. Este cel mai avizat public de care am stiinta. In relatia cu literatura de gen romaneasca… pot sa spun ca lansarile de SF&F autohton strang niste zeci de cititori, avem autori cu cititori fideli, lumea vine in numar destul de mare la evenimentele organizate de Societatea Romana de Science Fiction si Fantasy (Cenaclul ProspectArt, Colocviile Nationale „Ion Hobana”) sau la targurile de carte SF&F „Final Frontier”, organizate de Bookblog, unde invitati sunt scriitorii romani (la ultimele doua editii s-a vorbit despre o mie de participanti in cele doua zile), in ultimii ani s-au reluat Conventiile Nationale de SF RomCon (e drept cam timid, fara multimea de participanti de altadata, dar e totusi un pas inainte). Mai vorbim despre publicatii – pe hartie, in format digital sau online – unele dintre ele initiate chiar de fani (cum e cazul Gazetei SF, de pilda). Publicul (romanesc) de SF&F a fost intotdeauna unul activ si asta pentru ca e format din fani SF&F, iar fanii sunt intotdeauna activi.

SR: Ce inseamna o carte buna in literatura SF? Care sunt elementele pe care le cautati dvs. ca cititor pentru a spune la finalDa, asta este ce cautam!” ?

O carte SF trebuie, in primul rand, sa-mi propuna o lume coerenta, care sa functioneze. Sa vina cu niste reguli de care autorul sa se tina pana la sfarsit. Trebuie sa propuna niste idei, sa-mi arunce in fata o intrebare ce-ar fi daca? interesanta si sa construiasca, pe tot parcursul ei, un raspuns cu care sa pot rezona. Trebuie sa mai aiba niste personaje in care sa cred (iar autorul trebuie sa ma convinga ca, in primul rand, el crede in personajele lui) si, daca mai are si o poveste captivanta… nu-i mai ramane decat sa fie scrisa cu talent literar. Ca, fara asta, nu vorbim despre literatura SF, ci doar despre sefeuri. De fapt, cam asta cer de la orice carte de care ma apropii. Mai putin treaba cu lumile, care este piatra de moara pe care autorii de SF&F si-o asuma. Pentru ceilalti scriitori e simplu: se uita pe geam si gata, au lumea deja construita, nu le mai ramane decat s-o umple cu personaje si povesti. Nici asta nu-i tocmai usor, ca de-aia nu avem 7 miliarde de scriitori.

SR: SF-ul romanesc ne rezerva surprize placute in viitor – idei, viziuni noi din partea participantilor la Atelierul de scriere creativa SF&Fantasy  pe care il coordonati?

Asta cu coordonatorul nu stiu cat de exacta e, dar da, m-am implicat in organizarea atelierului, la care i-am invitat ca profesori pe Marian Coman, Oliviu Craznic si Florin Pitea, considerand ca fiecare dintre ei acopera la modul profesionist temele pe care le-am schitat cand am conceput programul atelierului. Surprize placute? Bineinteles. Poporul roman este un izvor nesecat de creativitate, nu puteam nimeri tocmai noi peste un esantion uscat. 🙂 Atelierul este in plina desfasurare, textele „de absolvire” inca nu sunt finalizate, surprize mai pot aparea si pentru noi, dar da, am remarcat deja cateva nume, pe care sper sa le vad cat mai curand pe piata, in reviste, in antologii si, de ce nu?, intr-o buna zi, pe copertele propriilor carti.

SR: Ce pregateste scriitorul Michael Haulica cititorilor sai in perioada urmatoare?

Nimic nou acum, sau aproape nimic. Pregatesc editii noi ale cartilor de proza (e vorba despre tripticul Madia MangalenaAsteptand-o pe SaraTransfer), ale caror vechi editii s-au cam epuizat, noutatea constand in aceea ca fiecare dintre ele va avea o addenda, care va contine doua texte in plus fata de editiile originale, texte mai putin publicate sau chiar inedite. Probabil doua dintre ele vor fi de gasit la apropiatul targ Gaudeamus, dar vor fi toate trei pe piata pana la editia din acest an a Festivalului International de Literatura Bucuresti (FILB), unde sunt unul dintre invitatii serii dedicate literaturii SF, alaturi de Sebastian A. Corn si britanicii Paul McAuley si Richard Morgan.

Va urma apoi reeditarea primelor doua volume de publicistica (Nu sint guru si …nici Torquemada), la care se vor adauga alte doua volume, pe care le voi definitiva in aceasta iarna, continand articole publicate in perioada 2009 – 2011 (Pecinginea) si 2011 – 2013 (Zepelinul cuantic). Astfel ca, la primavara, voi putea fi prezent cu o serie de autor alcatuita din sapte volume. La Millennium Books, bineinteles. Cu niste coperte extraordinare realizate de Vlad-Mihai Botta.

Si cam atat. Nu mai promit ca voi scrie totusi romanul despre nenicul Raul Colentina, nici ca voi termina nuvela despre cele sapte zile din moartea lui Iris desi, in fiecare noapte, cand ma culc, o fac cu gandul ca, poate, a doua zi voi incepe sa scriu la ele. Cand vor fi gata, am sa dau un semn si, poate, ne vom revedea.

Multumesc pentru invitatia la Serial Readers, multumesc pentru interviu. Live long and prosper. 🙂

Si noi ii multumim inca odata lui Michael pentru disponibilitatea si entuziasmul cu care ne-a fost alaturi; si promitem sa fim pe faza la orice eveniment va aparea.

# # # # # #

Criss Tina

Cristina este o adevarata cititoare in serie. Dupa principiul "Niciun weekend fara 3-4 carti citite" isi creaza target-uri constant. Iubeste cartile bune si nu se teme sa critice maculatura. Se declara o iubitoare pana la capat a lui George Orwell. Blog personal: www.azicitesc.blogspot.ro

Un comentariu

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare