karl ove knausgard

Portretul lui Karl Ove Knausgard, autorul care scrie despre nimic

de / March 1st, 2017 / 644 vizualizari

Primul lucru pe care îl observi când ții în mână cărțile lui Karl Ove Knausgard este privirea acestuia. Ochii strălucitori, sinceri și privirea sfredelitoare te pregătesc pentru conținutul cărților. Pe fiecare copertă din seria Lupta mea se găsește o fotografie-portret a scriitorului, în care îi poți vedea fiecare trăire pe care a avut-o în cei 48 de ani de viață. Seria intitulată Min Kamp în norvegiană, limba maternă a lui Knausgard, este alcătuită din șase volume, în care acesta vorbește despre viața lui tulburătoare. Publicată în România la editura Litera și tradusă în 22 de limbi, seria i-a adus faima lui Knausgard, fiind vândută în 500.000 de copii numai în Norvegia.

karl ove knausgard

Pe Knausgard l-am ”cunoscut” acum două luni prin intermediul primului volum, Moartea unui tată. Tocmai ce am terminat al doilea volum, intitulat Un bărbat îndrăgostit și simt nu numai că îl cunosc pe autor întru totul, ci și că romanele lui îmi vor rămâne în suflet pentru totdeauna, ca un fel de Biblie personală. M-am îndrăgostit complet de povestea acestui om, pe care îl consider unul dintre cei mai fascinanți scriitori ai epocii contemporane. Cărțile lui impresionează prin structura puternică, dar și prin intensitatea emoțiilor, prin sinceritatea aproape brută și prin ușurința cu care scriitorul dărâmă orice barieră și îți spune clar și răspicat: Acesta sunt eu și aceasta este viața mea.

Cele 3.500 de pagini din seria Lupta mea reprezintă o aventură în mintea unui om care este aproape convins când spune că ”scrie despre nimic”. Un bărbat cu o soție și patru copii, chinuit de nevoia de singurătate și de dragostea pentru literatură și pentru scris, Karl Ove Knausgard percepe totul cu o intensitate aproape feroce, intrând în miezul lucrurilor așa cum puțini oameni o pot face. Mai mult de-atât, el reușește să redea cititorilor lui toate experiențele cu exactitate, făcându-i să se lase în voia cuvintelor și a tuturor emoțiilor care răzbat dintre paginile cărților lui. Aparent, ce scrie el este cât se poate de banal: acesta își povestește viața în peste 3.500 de pagini, fapt care ar putea părea plictisitor, dacă nu chiar egoist și agasant. De ce aș vrea să citesc despre viața unui om cât se poate de normal? Aici intervine partea cea mai fascinantă la seria aceasta. Așa cum Geir Angell Øygarden, bun prieten și coleg scriitor, i-a spus odată, acesta ar putea scrie și despre cum merge la toaletă în douăzeci de pagini și cititorul tot ar fi captivat. Pentru că, mai presus de toate, Knausgard scrie cu substanță, cu sinceritate și cu emoție. În spatele fiecărei întâmplări din viața lui, scriitorul găsește ceva grandios, o însemnătate care oferă vieții lui esență, iar asta oferă cărților o profunzime care l-a făcut pe scriitor să fie comparat adesea cu Proust.

Mi se pare aproape dezarmant felul în care acest om, cu o privire care dezvăluie tot ce se întâmplă în sufletul lui, înțelege lumea și oamenii din ea. Mă dezolează complet faptul că eu nu voi fi în stare să percep totul la fel ca el, și nu din lipsă de voință, ci din lipsă de curaj. Lucrul pe care îl observ cel mai des la Knausgard este că, în ciuda timidității lui, el nu se teme să caute adevăratul sens al vieții, înfruntându-se pe sine într-un mod care te face să îl admiri. Nu multă lume are puterea de a se evalua pe sine atât de des și de a fi aproape brutal de sincer cu el însuși.

Deși descris de prietenul lui ca fiind un sfânt cu o înclinație spre inocență și puritate aproape nocivă, Knausgard însuși a spus în repetate rânduri că se consideră un om de nimic. Dorința lui cea mai mare este să fie un om bun, lucru pe care îl dezvăluie cititorului de foarte multe ori pe parcursul cărților. Sinceritatea și felul în care acesta se deschide în fața lumii sunt două lucruri care mă surprind mereu la seria Lupta mea. Autorul nu ascunde absolut nimic de ochii lumii, aceste romane fiind modul lui de a medita asupra vieții și de a înțelege fiecare trăire pe care a avut-o.

karl ove knausgard

Fiecare interviu cu el pe care l-am citit sau urmărit pe YouTube îmi trezește o familiaritate anormală, dar și un sentiment că Karl Ove se ascunde și că, după ce s-a dezvăluit și s-a arătat cu totul în cele șase volume autobiografice, cumva nu mai este dispus să expună totul unor străini. Chiar dacă limbajul corpului denotă timiditate și dorința de a fi în altă parte, acesta își privește intens interlocutorul, analizând vorbele acestuia cu o atenție maximă. În funcție de întrebare, pauza dintre aceasta și răspunsul lui diferă în lungime, însă vorbele lui sunt mereu alese cu grijă, vrând, parcă, să ofere încă puțin din el lumii. Un lucru este, în schimb, constant: spusele lui debordează de înțelepciune și autenticitate.

O influență notabilă în viața autorului a avut-o chiar tatăl lui, descris de Karl Ove ca fiind un tiran de care îi era frică. De altfel, acesta spune că i-a dorit moartea și s-a urât pentru ușurarea pe care a simțit-o atunci când acest lucru s-a întâmplat. Un alt lucru despre care Knausgard vorbește foarte des în autobiografia lui este apriga nevoie de singurătate și de liniște. Chiar dacă își iubește familia, acesta vrea mai mult de la viață, iar momentele lui de bucurie constau în orele petrecute scriind. Folosesc cuvântul ”bucurie”, pentru că nu pot descrie viața lui ca fiind fericită. În repetate rânduri, însuși scriitorul a spus că este un om nefericit, lucru care se poate observa cu ușurință în cărțile lui. Încă de la primele pagini înțelegi că fericirea este de neatins pentru acest om.

Nefericirea aceasta nu provine dintr-o lipsă de emoție, ci din reversul acesteia. În ciuda aparenței lui de om dur, Knausgard are un caracter sensibil, fiind ușor impresionat de frumos și de tot ce îi provoacă emoție. Arta este unul dintre subiectele centrale din autobiografia lui, la fel ca prietenia, dragostea, muzica, literatura, filozofia și influența pe care oamenii o au asupra persoanei și a vieții lui. Fiecare pagină din cărțile seriei Lupta mea vine cu ideologii asupra acestor subiecte, concluzii trase de însuși Knausgard din fiecare experiență pe care a trăit-o.

Pentru mine, cel mai atractiv aspect la romanele lui (pe lângă incredibila emoție și ideologiile pe care le găsesc în ele) este, fără doar și poate, modul în care mă regăsesc pe mine în sentimentele și trăirile scriitorului. Cu nevoia de singurătate trăiesc de când mă știu, presiunea socială îmi dă bătăi de cap în fiecare zi, iar dorința pentru ceva mai mult de la viață nu mă lasă să mă liniștesc nici un moment. Faptul că seria lui te lasă să vezi în viața unui om normal este fascinant și consider că este factorul care i-a atras atât de mulți cititori. Lupta mea se numără printre puținele serii care îți oferă șansa de a intra în mintea unui om simplu, având impresia că citești jurnalul cuiva și, în același timp, pe al tău.

În definiție, Knausgard scrie despre nimic. Despre o viață normală, aproape banală. În practică, el scrie despre lumea întreagă, într-un stil în care nu mulți o fac: fără frică, rușine sau prejudecăți. Cărțile lui au puterea de a te face să devii conștient de sine și, la sfârșitul zilei, să te uiți în oglindă și să te întrebi Eu cine sunt, de fapt?

Seria Lupta mea este disponibilă la Elefant, aici, la Libris, aici,

sau pe situl editurii Litera, aici >>

 

Sursă foto cover: The Guardian
Sursă foto articol: The independent

# # # # # # # # # # #

Bianca

Cititoare, bloggeriță, visătoare, fashion addict, iubitoare de muzică, călătoare înrăită, om. Adoră să citescă și să împărtășescă pasiunea pentru cărțile sale preferate cu alți cititori. Visează la o viață plină de muzică, cărți, iubire si fericire. Blog personal: http://bianca2b.wordpress.com

2 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare