Ce facem cu cărțile după ce le citim?
Una dintre problemele cu care se confruntă cititorii este spațiul alocat păstrării cărților care este, în cele mai multe cazuri, insuficient. Mă îndoiesc că există vreun pasionat de lectură care să nu aibă dilema aceasta. Datorită volumului mare de cărți pe care îl cumpărăm și a neputinței de a renunța la acestea după ce le citim, rafturile bibliotecilor personale se umplu mai repede decât am vrea și, înainte să ne dăm seama, fiecare colț din casă este plin cu cărți. Spre exemplu, eu am cărți peste tot: în biblioteca din sufragerie, unde le-am așezat pe două rânduri, în cele două biblioteci din dormitorul meu, pe biroul părinților mei, în beci, sub pat și, mai nou, în bucătărie. Cu toate acestea, nu plănuiesc să mă opresc din cumpărat cărți prea curând, chiar dacă nu apuc să le citesc pe toate.
Întrebarea mea este simplă. Ce facem, totuși, cu cărțile după ce le citim? Întrebarea a survenit după o discuție cu mama, care îmi spunea că am să ajung să fiu ”dată afară din casă de cărți”. Problema este că nu a fost o simplă glumă. Dacă continui în ritmul acesta, va trebui să închiriez o casă numai pentru biblioteca personală.
Poate vă gândiți că răspunsul este evident. A venit timpul fie să mă opresc din achiziționat romane, fie să mai dau din ele. Însă acestea nu sunt niște opțiuni bune pentru mine, pentru că eu sunt dependentă de librăria mea preferată și, de asemenea, nu mă pot despărți de cărțile mele, pe care le consider niște prieteni de nădejde. Gândul că atunci când voi pleca de acasă, va trebui să le las în urmă mă deprimă. Sunt sigură că îmi va fi la fel de dor de confortul oferit de biblioteca mea ca și de părinții mei.
Păstrez fiecare titlu pe care l-am cumpărat sau primit de când am început să citesc, ceea ce înseamnă că am în casă 8 ani de cărți. 8 ani în care am adăugat o nouă carte în biblioteca aproximativ în fiecare săptămână, fără a renunța la nici una în schimb. De ce păstrez eu toate romanele pe care le cumpăr, chiar și după ce le citesc? Motivul este simplu. Pentru mine, o casă fără bibliotecă nu este ”acasă”, ci o simplă încăpere în care dormi și îți desfășori activitatea de zi cu zi. Biblioteca mea nu numai că îmi înfrumusețează apartamentul, dar îmi oferă și o stare de liniște și confort. Simpla idee că pot deschide o carte oricând vreau și pot uita de lumea din jurul meu mă face să mă simt protejată și extrem de bogată.
De asemenea, ador momentele de mândrie când stau și mă uit la toate cărțile pe care le-am citit și observ evoluția mea ca cititor. Îmi place să fiu conștientă de parcursul meu: de unde am început, de la romane Young Adult, și unde sunt acum, la literatură clasică și contemporană. În plus, sunt genul de persoană care se atașează de obiectele din jurul ei, pentru că le asociez cu evenimente din viața mea. Știu, spre exemplu, ce carte citeam când mi-am luat diploma de conservator sau când m-am îndrăgostit prima dată. De altfel, între paginile cărților preferate păstrez fotografii, bilete la concertele care mi-au schimbat viața, scrisori și tot felul de amintiri de care nu vreau încă să mă despart.
Sunt genul de cititor care recitește cărți. Chiar dacă există milioane de titluri pe lumea aceasta pe care vreau să le citesc, cred că este benefic ca, din când în când, să ne întoarcem la o carte pe care am mai citit-o în trecut. În primul rând, pentru a o înțelege mai bine. Un exemplu bun este romanul ”Lolita”, pe care vreau neapărat să îl citesc din nou anul acesta, pentru că experiențele pe care le-am avut de la prima lecturare mă vor ajuta să înțeleg povestea altfel. În plus, sunt de părere că ”relația” cu o carte nu se termină în momentul în care o închizi și o pui înapoi pe raft. Ea continuă de fiecare dată când o vezi pe raft, o deschizi și conștientizezi toate schimbările care s-au produs de-a lungul anilor și rememorezi amintiri dragi.
Totuși, dilema mea rămâne. În cazul în care chiar nu mai avem spațiu pentru cărți, ce facem cu acestea? Există anumite modalități de a ”renunța” la dragile noastre romane făcând, în același timp, bine altora. O alegere excelentă este de a dona cărțile unor biblioteci, școli, orfelinate, penitenciare sau orice loc pe care îl considerăm noi potrivit. Eu plănuiesc să fac o selecție printre romanele mele în engleză și să le ofer bibliotecii de la școală, care s-a înființat anul acesta și care are, încă, foarte multe rafturi libere. Apoi, vara aceasta vreau să mă interesez de câteva orfelinate unde aș putea dona câteva romane. Întotdeauna mi-am dorit să ofer un motiv de bucurie oamenilor cu o viață mai dificilă decât a mea, iar literatura este modul meu de a o face.
Bineînțeles, există și opțiunea de a dărui cărțile unor persoane dragi. Atât timp cât acestea sunt încă într-o stare bună și suntem siguri că persoana care le va primi se va bucura de ele și le va aprecia, mi se pare cadoul perfect. Sau, de ce nu, le putem împrumuta. Deși nu sunt persoana care să împrumute cu prea multă ușurință cărțile ei, atât timp cât un anumit titlu nu se numără printre cele foarte dragi mie și știu că persoana respectivă va avea grijă de el, nu mă deranjează să i-l împrumut. Astfel fac loc în bibliotecă și am un motiv de a cumpără o nouă carte. Până la urmă, nu se poate să las un spațiu liber în bibliotecă și să stric imaginea de ansamblu a acesteia!
În ultima vreme am observat că se poartă schimbul de cărți între cititori. Foarte multă lume apelează la această modalitate de a citi titluri noi: ei trimit o carte din biblioteca lor unor alte persoane, de la care primesc un titlu pe care nu l-au citit. Îmi place mult ideea acestui schimb, pentru că avantajele sunt numeroase. Poți întâlni persoane cu același gust în literatură, astfel având șansa să împărtășiți păreri și să discutați despre poveștile favorite. În același timp, ai posibilitatea de a renunța la titlurile pe care nu mai vrei să le citești și de a citi altele noi.
Ca blogger de carte, am apelat de foarte multe ori la concursuri pentru a face puțin spațiu în bibliotecă, oferind anumite cărți ca premii. Mi-a plăcut dintotdeauna să fac o bucurie cititorilor mei, oferindu-le cărțile pe care și le doreau. Dacă vin de la mine din bibliotecă, mi se pare și mai bine, pentru că creează o legătură specială între mine și cineva care alege să îmi citească blogul.
Oricum ar fi, să dai o carte din biblioteca ta personală nu este ușor, dar poate fi necesar uneori, dacă nu mai ai posibilitatea de a o păstra. Bineînțeles, există mereu posibilitatea de a scoate toată mobila din casă și de a o înlocui cu cărți, ca mai apoi să îți deschizi propria bibliotecă publică. Cine nu și-a dorit măcar o dată în viață să fie bibliotecar și să fie mereu înconjurat de cărți?
Voi ce faceți cu cărțile după ce le citiți? Sunt foarte curioasă dacă le păstrați sau nu, iar dacă nu, ce faceți cu ele. Aștept comentariile voastre!
Sursă foto: tumblr
22 Comentarii
ComenteazaCornelia Popa / February 9, 2017 la 10:55 am
Doar atunci când o să mă chinui să ies din casă pentru că nu pot trece de cărți, doar atunci o să mă gândesc ce-aș putea face cu ele. Până atunci… cu mine rămân! :)) Recent m-am mutat și cu greu m-am împăcat cu gândul că nu pot lua cărțile cu mine, căci nu am momentan unde să le pun. Totuși, puțin câte puțin, deja s-au adunat câteva turnulețe (ce-am mai primit, ce-am mai adus de la ai mei) și în noua căsuță. Așa că am constatat că ideal ar fi, imediat ce te muți în casă nouă, să-ți faci întâi bibliotecă! :))
Bianca / February 9, 2017 la 12:30 pm
Eu am spus că până când voi pleca la facultate nu voi da nici o carte! După, mai vedem…
Și da, cred că mai întâi trebuie să ne gândim dacă încap toate cărțile și dacă avem loc de o bibliotecă imensă și după să alegem casa. :))
Barbalata Mirela / February 9, 2017 la 12:08 pm
Din pacate eu locuiesc cu chirie si intr-o garsoniera asa ca nu am cum sa strang carti. Pe cele mai multe dintre ele le daruiesc unor prieteni de pe retelele de socializare iar pe altele le vadn . Cu banii respectivi imi iau alte carti. Si o iau de la capat… 😉
Bianca / February 9, 2017 la 12:29 pm
Probabil că atunci când voi pleca la facultate voi fi pusă și eu în fața acestei probleme și, la fel ca tine, le voi dărui sau le voi vinde. 🙂
Simona / February 9, 2017 la 2:21 pm
Noi am donat foarte multe. Și acum am e-reader. Iar de când a venit copilul avem multe cărți pentru copii.
Bianca / February 10, 2017 la 9:13 pm
Mai apelez și eu din când în când la eReader. Acolo am peste 500 de cărți, pe care nu cred că le voi citi vreodată. Nu pe toate 500, cel puțin.
Ema / February 9, 2017 la 4:35 pm
Eu pe unele dintre ele le vand ca mai apoi sa imi pot cumpara altele. Astfel, impartasesc si altora din aceasta pasiune. Este tot un fel de schimb la schimb, doar ca intr-un alt mod.
Bianca / February 10, 2017 la 9:13 pm
Ai dreptate, este tot un fel de a schimba cărțile și de a împărtăși cu alții pasiunea ta! 🙂
Sorin / February 9, 2017 la 8:55 pm
Inca mai am ceva spatiu acasa, caci am o incapere dedicata bibliotecii (rafturi, birou si canapea). Pe langa asta am inceput sa donez si le donez practic locului meu de munca. Lucrez la o organizatie neguvernamentala care are un centru de tineret ce e dotat si cu biblioteca. Nu e ca si cum ma despart de tot de ele 🙂
Si daca mi se permite, as dori sa spun ca daca doriti sa ne donati carti ma puteti contacta la [email protected] iar pe http://www.curbadecultura.ro puteti vedea ce facem noi 😉
Bianca / February 10, 2017 la 9:12 pm
Felicitări pentru inițiativa interesantă! Mă voi interesa și voi dona câteva cărți. 🙂
Nicolle / February 9, 2017 la 9:44 pm
Ma despart greu de cartile citite, dar cum nu mai am spatiu am inceput sa le dau unor biblioteci de la tara si unor scoli cu speranta ca vor fi citite si de alti elevi !
Bianca / February 10, 2017 la 9:11 pm
Ești de apreciat pentru faptul că, în ciuda atașamentului tău față de cărți, tot le donezi bibliotecilor! 🙂
Emanuela / February 10, 2017 la 1:16 am
Eu am noroc cu faptul ca mama are o casa mare, asa ca biblioteca mea are spatiu acolo. Problema este ca de cand am ajuns in Franta am facut rost de peste 100 de carti (cumparate, primite sau pur si simplu luate dintr-un cos din holul bibliotecii, unde oamenii pot pune cartile pe care nu le mai vor) si nu stiu ce voi face cand voi pleca de aici, pentru ca nu vreau sa ma despart de ele, vreau sa le pastrez si pe cele in engleza si pe cele in franceza…
Bianca / February 10, 2017 la 9:11 pm
Nu știam că în Franța oamenii pot lăsa în hol cărțile pe care nu le mai citesc. Superb! Încă un motiv să mă mut acolo. 🙂
Aman Alexandra / February 10, 2017 la 2:09 am
Interesant. Fiind stewardesa in Orient – obisnuiam sa imi iau foarte multe carti in troller – recunosc imi place sa citesc carte imprimata pe hartie si cartile mele au un parfum atragator ( Cerruti 1881 cel mai adesea – care, pentru mine se numeste parfumul de avion – il port intotdeauna cand zbor ) pentru ca strecor micile cartonase – tester sau din tesatura – cum erau cele de la Tbilisi intre paginile fiecarei carti 🙂 Am renuntat la o biblioteca intreaga – cartile se deteriorasera datorita timpului se stersese tiparul si, mai apoi statusera opt ani intr-o casa inchisa si, recunosc am renuntat la multe titluri – un titlu de care imi pare rau este Maria Vetsera…. Mama insa a continuat sa cumpere carti – a fost o viata bibliotecara si a ctit mereu. Apoi i-am cumparat eu si continui sa cumpar pentru a duce mai departe ceea ce a fost ea. Cert este ca, daca ma voi reintoarce pentru inca un timp in Orient tot am sa-mi iau pe langa Kindle si carte pe hartie de fapt, intotdeauna am in geanta o carte 🙂 Imi place sa daruiec carti, sa primesc carti si totul vine din trecut dintr-o librarie dintr-un oras mic cat o nuca
Bianca / February 10, 2017 la 9:09 pm
Mica ta poveste este superbă! Se vede că lectura reprezintă o parte foarte importantă a vieții tale și faptul că duci cărțile peste tot prin lume este de apreciat. Nu m-am gândit niciodată să pun parfum în cărți, dar cred că voi începe să o fac. 🙂
Gaby Gabriela / February 12, 2017 la 2:35 am
Le pastrez, nu-mi vine sa ma despart de ele.
Bookish / March 28, 2017 la 1:17 pm
Deși în general sunt posesivă cu cărțile, am început să mai dau din ele pentru că nu prea mai am loc unde să le țin. Am renunțat la cele care nu mi-au plăcut atât de mult, sau la cele pe care le-am cumpărat acum ceva ani și încă nu le-am citit. Am donat aici: http://palatulvechiturilor.ro/ (au o campanie și pentru fiecare carte cumpărată ei alocă câte 5 lei unui program de ajutor pentru copii săraci).
Bianca / March 28, 2017 la 6:17 pm
Este o modalitate foarte bună de a da cărțile și în același timp de a face o faptă bună! Mă voi interesa și eu. 😀
Cristina / August 29, 2017 la 12:02 am
Eu ma uit si caut iubitori de carte, de literatura, sa donez, candva, cartile pe care le-am tot adunat, chiar vreau sa ajunga la oameni pasionati, interesati, curiosi, avizi si preocupati de cunoastere, vreau sa fie citite si sa mai bucure pe cineva cartile mele, asa cum m-au bucurat, completat si implinit pe mine. Nu vreau sa ramana nedeschise, necitite, singure, uitate pe rafturile unei biblioteci, in casele unor oameni dezinteresati de ele.
E singura mea “proprietate”, cea mai buna investitie.
Mariana Iosif / January 16, 2018 la 9:05 pm
La mine in casa cartile sunt aproape peste tot: pe noptiere, pe langa pat, sub perne, pe canapea, langa canapea, pe fotoliu, langa fotoliu, pe balcon, in baie, in geanta. Mai lipseste sa mi le pun si in frigider (:-)) Intr-o buna zi ma voi decide sa incep sa dau din ele dar deocamdata doar ma uit la ele si oftez. Inca n-a venit ziua aceea. In plus, imi tot propun sa cumpar carti in varianta electronica dar iubesc prea mult mirosul de carte si bucuria de a da fila cu fila (uneori mai pun si mana pe cate ceva de scris si mai subliniez sau notez ceva pe marginea paginii).
Ana / February 16, 2019 la 6:53 pm
Nu am fost pasionata in copilărie de cărți , acum însă la virsta de 32 m-am apucat de citit . Merg in biblioteca și nu știu cu care sa încep . M-am oprit la standul de literatura clasica și am citit citeva cărți de ale lui Dickens. Mi-au plăcut , pe urma am citit cărți pentru copii , acum iarăși vreau sa citesc din clasici dar nu știu iarăși cu ce sa încep ca sa nu m-a pot opri. Ce îmi recomanzi ? Merci mult