Da, titlul spoiler-ește deja cartea, vor mai urma spoilere (nu grave, zic eu), așa că nu citi recenzia mea cu hatereală dacă crezi că vei dori să citești cartea Vegetariana curând.

Începem cu bunele: îmi place titlul – simplu, sugestiv, „cuprinzător”. Less is more, asta se aplică și în acest caz. Coperta îmi place – m-am uitat la coperțile aceleiași cărți de la edițiile în alte limbi străine și cred că asta cu umbra unei femei înconjurate de niște plante e cea mai sugestivă, totuși suficient de „cuminte” încât să nu dea spoilere fără vrere.

Colecția musai a celor de la editura Art, din care face parte și Vegetariana – super idee, abia aștept să văd ce mai intră în colecția asta. Deocamdată sunt doar Vegetariana și Luminătorii, roman de Eleanor Catton. Toate cărțile cool, la modă, ce au câștigat premii importante în ultimii ani se pare că se vor regăsi în noua colecție a celor de la Art. Și mă bucur.

Modul în care este structurată cartea este interesant și prietenos – vezi bucăți de subiectivism din care, poate, dacă vrei și știi cum, poți alcătui ceva obiectiv, o poveste pe care să ți-o spui tu singur pe lângă cea din carte pentru a înțelege mai bine ce și cum și mai ales de ce. Spoiler: nu există musai un de ce. Iar asta contribuie la misterul ce caracterizează acțiunea.

Pe de altă parte însă, mie mi s-a părut că povestea în sine este extraordinară, dar că nu e scrisă de persoana potrivită. E ca atunci când auzi o bârfă halucinantă, care schimbă detaliile multor lucruri, dar care îți e împărtășită de vecina sărită de pe fix, cu halat și papuci, care aruncă-n porumbei cu scutecele nepoțelului ei și care se dă cu ruj mai ales pe mustață și pe dinți. Și la naiba, Han Kang chiar e frumoasă, fizic vorbind. Detest faptul că trebuie să o fac țață neplăcută doar din cauza cărții acesteia.

Am citit despre autoare că a studiat literatura, că a primit numeroase premii importante pentru ce a scris și mai ales că predă creative writing. Iar aici m-am prins de ce nu mi-a scuturat cartea ei toate încheieturile: am eu o teorie (care uneori nu se aplică, totuși), conform căreia oamenii care sunt prea interesați de cum se scrie uită să o facă chiar ei. Se pierd cuvintele lor și poate chiar povestea bună în niște tehnici și învârteli de stil uneori nenaturale care taie din orice entuziasm al cititorului – căci se simt, mereu se simt. Sau eu le simt, cause I am short and closer to hell, nu știu.

Așadar, aproape 250 de pagini de suspans, iar asta e bine. Pentru că, oricât de mult m-au enervat detaliile „incredibile” din carte, nu prea ai cum să știi ce se întâmplă în continuare. Și iubesc asta, că parcă tot mai multe cărți se străduiesc să ducă acțiunea exact acolo unde e previzibil. Spoiler: ai putea să juri că sora-copac, scârbită în așa fel de carne încât nici să facă dragoste nu mai vrea (din cauză că oamenii miros a carne, doh!), nu ar face sex cu cumnatul ei never ever. Ai crede asta, dar miraculosul intervine și se găsește o variantă. Și așa e cap-coadă: poți să juri că nu se va întâmpla asta sau aia, dar probabil te vei înșela.

Dincolo de negativismul meu și de faptul că am ținut să văd tehnica dincolo de poveste, chiar vă îndemn să o citiți. Se citește foarte repede și ușor, nu vă va răpi mai mult de câteva ore din viață și astfel aveți ocazia de a avea altă părere decât a mea! Pentru că dacă iau ideea de bază a cărții și-i fac un rezumat, acela ar fi cam așa: soră-ta e copac, deal with it!

Cartea este disponibilă pe situl editurii Art, aici, sau la Libris (lb.engleză), aici >>

#club de carte #editura art #featured #han kang #musai #serial readers #vegetariana