Do you have the nerve?

Un lucru este sigur: Nerve are nerv. Filmul este mult mai mult decât lasă trailerul să se înțeleagă, lucru care nu se întâmplă prea des – motiv pentru care evit, pe cât posibil, să mă mai uit la trailere. Nu de alta, dar mi s-a întâmplat, de prea multe ori, din păcate, ca partea mea preferată la un film văzut la cinema să fie reclamele de la început. Mă bucur nespus că nu a fost cazul și de această dată.

Ideea de la care pleacă filmul este una foarte pe gustul meu – îmi place de mor tot ce ține de jocuri, competiție și, mai ales, provocări. Nerve ia conceptul de reality-show, îl combină cu o doză de Pokemon Go (sau orice altă aplicație cu potențial de isterizare mase) și cu dependența de rețele sociale și crează un scenariu nu foarte depărtat de realitate: un joc al provocărilor, în care soarta îți este hotărâtă de sutele de mii de voyeuri (followers, dacă preferați) care urmăresc, sub protecția anonimatului, cum tineri teribiliști sunt puși în cele mai extreme situații.

Pe scurt, Vee este o adolescentă timidă, așezată bine-mersi în zona de confort, pentru care dovada maximă de curaj ar fi să îi spună mamei ei că își dorește să urmeze cursurile unei facultăți aflată la capătul opus al lumii, sau, mai grav, să îi vorbească băiatului pe care îl place. Provocată de Sydney, care deși îi este cea mai bună prietenă, nici că putea să fie mai diferită de Vee, se înscrie în Nerve, un fel de joc “Adevăr sau provocare”, doar că fără partea cu adevăr. Și, spre suprinderea tuturor, și mai ales a ei, Vee se înscrie ca jucător, nu ca simplu privitor. Ce începe însă ca o simplă curiozitate și o infuzie de adrenalină, ajunge foarte rapid o competiție pe viață și pe moarte. Și, ca în orice competiție, poate fi un singur învingător. Am o mică nelămurire legată de final, dar întrucât nu am cum să v-o împărtășesc fără să dau spoilere, o să mă limitez la a căuta o explicație pe net. După ce vedeți filmul, vă aștept comentariile, sunt curioasă dacă și voi aveți aceleași frământări.

Filmul este, după părerea mea, exact ceea ce ar trebui să fie. Coloana sonoră (oh, coloana sonoră!!), culorile, mișcările camerei de filmat (care, în cazul de față, chiar nu deranjează) – nici nu știu cu ce să încep. Am fost atât de prinsă de poveste, încât la un moment dat m-am trezit fredonând o melodie împreună cu personajul principal (ocazie cu care îmi cer scuze față de vecinii de scaun). Aș fi fredonat eu mai multe, noroc că nu știam versurile.

Mi-au plăcut și actorii, toți tineri și frumoși (cum alfel să atragi “privitorii”?), câștigător la puncte, în lista mea, fiind Dave Franco și zâmbetul lui care aproape că nu mai avea loc pe ecran. Dave Franco este fratele lui James Franco. Asta da familie.

În concluzie, filmul este o alegere bună pentru o seară relaxantă, am simțit nevoia unui astfel de film întreaga vară, tot e bine că avem parte de el acum. M-a încărcat de energie, m-a pus pe gânduri și… mi-a adăugat o nouă carte pe lista de citit. Am descoperit cu uimire că la baza filmului se găsește cartea semnată de Jeanne Ryan, carte disponibilă și în limba română, fiind recent apărută la editura Corint, în colecția Leda Edge, sub numele Nerve. Adevăr sau provocare. Spun cu uimire, pentru că subiectul pare făcut pentru un film și îmi vine greu să îmi imaginez cum ar putea să fie cartea. Dar o să aflu curând, întrucât azi am citit primele pagini.

Cartea este disponibilă pe Elefant aici și Libris aici.

Vizionare plăcută și spor la citit, indiferent dacă sunteți privitori sau jucători!

Mulțumim celor de editura Corint pentru carte și invitația la film.

Nerve. Adevăr sau provocare intră de vineri, 16 septembrie, în cinematografele din toată țara, fiind distribuit în România de Freeman Entertainment.

#adevar sau provocare #dave franco #ecranizare #emma roberts #featured #nerve