Obiceiuri literare (2): Cum am renunțat la Goodreads?
Hai să pornim în forță. Pentru cei care nu știu, Goodreads este o platformă online în care poți să-ți afișezi cărțile pe care le citești în prezent pentru ca toți prietenii tăi să vadă. Ba chiar poți să spui și la ce pagină ai ajuns. E ca un instagram, doar că în loc de poze cu mâncare, afișezi coperta cărții și pagina la care ești să vadă toată lumea intelectuală…
Bun, gata cu introducerea. Dacă nu ai folosit încă platforma și citești mult sau poate încerci să termini măcar o carte anul ăsta, eu zic să încerci. Poate fi o sursă de motivație. Pentru mine așa a fost la început. De fapt, poți folosi serviciul atât pentru motivație interioară, cât și pentru motivație exterioară, să vadă toți prietenii tăi ce cărți mișto citești. Poate că îi vei convinge și pe ei… Totuși, dacă vrei să citești, eu zic să dai log out și să deschizi cartea aia care așteaptă pe marginea biroului. Da, aia, știi despre care vorbesc.
Eu am început să folosesc Goodreads ca o metodă de contorizare a cărților pe care le-am citit și pentru plăcerea personală: să văd cum se înmulțește grămada de cărți terminate… grămada de cărți care mi-au plăcut, adică. Am standarde, totuși. Calitate vs cantitate.
Așa cum menționam în partea întâi a articolului, după o perioadă în care nu am citit nicio carte cap-coadă, perioadă în care lista mea pe Goodreads era zero (zero d-ală mare), am avut o revelație. Revelații. Dar astăzi va împărtășesc doar una. Nu am nevoie de nimeni care să-mi spună ce să fac sau să-mi amintească că nu am terminat cartea X, că prietenul Y a citit Fluturi, că romanul pe care l-am început este de tot râsul (aka multe recenzii negative) și ar fi bine să renunț la el. Mi-am dat seama că nu citesc pentru că trebuie. Așa cum poate îți iei doza de divertisment de la reclamele TV și informațiile de la știrile de la ora cinci, eu prefer să folosesc cărți. Da, poate citesc cărți proaste de la care învăț ceva (cum sa nu scriu așa ceva), poate citesc cărți bune de la care nu învăț nimic (pur divertisment, dar cartea asta e bestiala, trebuie să o citești. N-o să-ți vină să crezi ce se întâmplă!!!).
Așadar, cum am renunțat?
Simplu, am devenit mai eficient. Avem 24 de ore într-o zi (Ok, nu chiar 24, decât dacă ești un robot cu insomnii). Și avem o obligație față de noi să facem lucrurile care contează. Dacă pentru mine contează mai mult să mă uit la videoclipuri amuzante cu mâțe pe Youtube decât să postez ce carte am mai citit, atunci asta o să fac. Știu acum că a citi face parte din personalitatea mea și probabil poți să-mi iei asta pentru un timp. Dar nu mai mult.
Obicei bun, obicei prost, numai tu poți să decizi. Te provoc să-mi spui cum te lauzi cu cărțile citite? La o ieșire cu prietenii/prietenele? Pe rețele de socializare? La muncă? Sau nu spui la nimeni, e secretul tău?
Prima parte a articolului o găsiți aici .
Foto: Picjumbo.com
Bogdan Balostin
Bogdan Balostin a descoperit lumea cuvântului scris din copilărie și de atunci nu a mai părăsit-o. Mai întâi a descoperit poveștile și apoi a trecut la literatura științifico-fantastică clasică. S-a întors din nou la poveștile pe care le citesc adulții sub eticheta de fantasy. În timpul liber îi place să citească, să călătorească și să învețe constant lucruri noi. Îl găsiți și pe: bogdanbalostin.com
7 Comentarii
ComenteazaIngrid / July 11, 2016 la 5:36 pm
Pana acum cativa ani, tot vagonul 1 din metroul de la ora 8:20-ish stia ce citesc. Mergeam in fiecare zi cu acelasi metrou, in acelasi vagon, aproximativ pe acelasi scaun (il luam aproape de capat) si cam cu aceeasi oameni. La un moment dat cei care ma vedeau mai des ma si intrebau cum e cartea si cum de am rabdare sa citesc ditamai volumul (700 de pagini nu mi se pare chiar ditamai, dar nu le-am spus ca seria are 14 volume, toate mai mari decat asta). Cand nu eram foarte prinsa de carte (mai avea si ea pauze descriptive), mai prindeam cate un “Tot cartea aia citeste?”, “Parca are alta coperta totusi.” Era amuzant. Dar ulterior am primit un Kindle si nu a trebuit sa mai imprumut “monstruleti” pe care sa-i chinui prin geanta. In schimb mai postez pe facebook din cand in cand, mai ales cand dau peste vreun citat care merita retinut. 🙂 De Goodreads auzisem, dar nu am fost suficient de curioasa sa vad despre ce e vorba. Plus ca eu citesc serii si nu imi place sa citesc in paralel. De ce sa citesc 2 carti in 3 luni cand pot sa termin una intr-o luna jumate, savurand-o pe deplin. But thatz just me. 🙂
Stefan / July 11, 2016 la 8:06 pm
De curiozitate, Ingrid. Ce carte era? Dupa descrierea pe care i-ai facut-o, banuiesc ca era ceva din genul Fantasy, nu?
Bogdan Balostin / July 20, 2016 la 6:03 pm
Felicitări, Ingrid, pentru cărțile-monstruleț :D. Și eu notez citatele, dar de obicei uit, când romanul e prea interesant.
Barbalata Mirela / July 11, 2016 la 8:37 pm
Pe mine nu m-a interesat chestia asta cu Goodreads 😉 .
Eu nu prea ma laud cu cartile luate. Intru pe diferite bloguri, imi spun parerea vis-a-vis de o carte citita sau necitita 😉 dar nu am facut un “hobby” din asta.
Citesc in fuctie de stare, de timp, citesc ce vreau (bun sau rau eu hotarasc)
Bogdan Balostin / July 20, 2016 la 6:04 pm
Așa e cel mai bine… Apreciez părerile, mai bine o părere decât doar o notificare despre o carte citită.
Anda / July 17, 2016 la 10:39 pm
De parca sa tii contorizarea pe Goodreads dura mai mult de 2 minute..sa fim seriosi. Goodreads nu e facut ca sa iti pierzi timpul pe el.
Bogdan Balostin / July 20, 2016 la 6:06 pm
Anda, da, asa ar fi normal să nu ia mai mult de 2 minute… Dar dupa ce intram pe goodreads, deja eram online si era prea tarziu să mă despart de lumea virtuală :)) Poți să spui că îmi lipsește disciplina… și câteodată și 2 minute sunt prea multe.