Interviu cu Amedeia Neamțu: “În povești totul e posibil, chiar și nașterea unui cuvânt nou.”
Guest post scris de Carmen Tătucu (bibliotecară la Școala Gimnazială nr. 25 Timișoara)
Amedeia Neamțu ne-a cucerit iremediabil cu volumul ei de debut, Povești colorate din țara curcubeilor. Patricia Lidia a scris despre el cu patos, din suflet și cu cel mai mare drag (articolul aici), convingând astfel peste 100 de părinți din Timișoara și împrejurimi să le ofere un cadou frumos de 1 iunie copiilor lor. Astfel, am vrut să aflu mai multe despre istoria curcubeilor și nu puteam face asta decât de la «mama» lor, scriitoarea Amedeia Neamțu. A ieșit astfel un dialog gingaș, cu o mamă gingașă și devotată, dar mai ales, cu un scriitor talentat!
Dragă Amedeia, mulțumesc pentru timpul alocat. Știu că ești foarte ocupată, așa că intru direct în subiect: de când scrii și cum ai ajuns să îți dai seama că te pricepi la chestia asta? Și, mai ales, care a fost momentul cheie, când ai pus mâna pe pix și ai scris primele rânduri ca viitor scriitor?
Draga mea, de scris, scriu de când mă știu… Prima poezie (de care îmi amintesc) am scris-o în clasa 1, pe un ambalaj de garoafe. Îți mai amintești hârtia aceea gălbejită în care se ambalau, pe vremea noastră, buchetele eternelor garoafe? Poezia se numea “Voi, păsărilor”, iar pe mama greu am convins-o că e creație proprie și nu am copiat-o de nicăieri. Cititul și scrisul au fost și sunt prietenii mei cei mai buni!
Ce te inspiră? Unde, cum, când scrii?
De inspirat, mă inspiră toate minunățiile din jurul meu: copiii, norii, florile, insectele și oamenii. Surse de inspirație avem, slavă Domnului, la tot pasul. Condiția esențială pentru a putea scrie este, în cazul meu, să am inima pregatită. Deschisă… De scris, atunci când interiorul meu e în regulă, scriu pe unde și când apuc: noaptea, după ce fetițele dorm și toată casa e scăldată în liniște, pe bucățele de hârtie în timpul zilei, la evenimentele cu oameni frumoși, pentru că acolo e o atmosferă magică.
Pe lângă activitatea de scriitor, ești și promotor cultural și educațional, organizând evenimente de public speaking în țară, dar și de ajutorare a copiilor studioși care provin din familii defavorizate. Ne poți vorbi, te rog, despre câteva dintre aceste inițiative?
Principala “forță” organizatorica a familiei noastre este soțul meu. E un om deosebit, cu o viziune extraordinară. Proiectul “Creatori de viitor” este unul din visele lui devenite realitate. Se adresează liceenilor cu performanțe deosebite în educație, leadership, artă, sport sau diferite activități extra-școlare. De două ori pe ani reunește peste 200 de astfel de tineri într-o “tabără activă”, unde au parte de diferite activități, work-shopuri, ateliere, dar și distracție.
Apoi, conferințele 11even am vrut neapărat să fie ceva “hi-touch”. Nu sunt evenimente de “dezvoltare personală”, nici traininguri sau întâlniri motivaționale, ci pur și simplu “inspiraționale”. Invităm câte 11 persoane, unele publice, bine-cunoscute, altele “necunoscute”, dar având experiențe de viață care oferă încurajare și inspiratie celoc care le aud.
Apoi, latura de a ajuta copii sau familii nevoiașe. Nu știu dacă e ceva de spus, doar de făcut. Ce pot să îți spun despre noi e că atunci când vedem o nevoie, ne străduim să ajutăm. Când apare în viața noastră un copil bolnav de cancer, dintr-o familie săracă, eu nu mă pot preface că nu o văd! Casandra are 7 ani, este un astfel de caz și de 3 ani e sub aripa noastră. Nu am fi putut să o ajutăm singuri, așa că am căutat ajutor pentru ea. Și, știi cum e: “cere și ți se va da”. Sunt multe astfel de exemple, dar nu aș vrea să le pun pe tapet. Aș vrea doar să încurajez fiecare persoană să ofere ajutor atunci când vede o nevoie. Eu am experimentat din plin ajutorul pe care, la rândul meu, l-am primit în viață în diferite forme…
Vorbește-ne puțin despre volumul Povești colorate din țara curcubeilor. Ce îl caracterizează, de ce acest titlu, ce a inspirat aceste povești?
Curcubeii sunt și ei copiii mei. Nu știu să-ți spun exact în care dintre sutele de seri de spus povești fetițelor noastre au apărut ei… Au venit în mintea și în inima mea și pur și simplu le-am dat glas! Poveștile Colorate sunt, de fapt, niște semințe pe care am vrut inițial să le plantez în inimile fiicelor mele. A fost o mare binecuvântare să văd proiectul tipăririi acestui volum, apoi dragostea cu care cititori de toate vârstele mi-au scris.
Titlul are și el o poveste în sine. Am fost întrebată dacă știu care e pluralul corect al cuvântului “curcubeu”, atenționată că voi fi sancționată de cititori din cauza acestei “îndrăzneli” de a scorni un cuvânt. Am stat pe gânduri o vreme, apoi totul a fost cât se poate de clar pentru mine: în povești totul e posibil, chiar și nașterea unui cuvânt nou. Curcubeii așa au sosit, așa trebuie să meargă mai departe.
Ce urmează? Unde te vom găsi / vedea în perioada următoare?
Ce urmează… Planuri sunt multe și frumoase. Volumul al doilea e scris, ilustrațiile sunt pregătite, ar mai fi doar pasul tiparului. Însă indiferent de proiectele sau evenimentele la care particip, principala mea implicare e în familie. Sunt mamă cu normă întreagă! Alături de Sara, Rebeca și Estera, de Ovi, dragul meu soț, omul pe care îl iubesc în fiecare zi mai mult (și asta de 18 ani) sunt și voi fi în primul rând… Familia e comoara, scopul și motivația mea cea mai mare. Sunt conștientă de “cântecul sirenelor” din jur, dar am învățat să rămân cu mintea, inima și energia conectate acolo unde trebuie.
Aș vrea să transmit fiecărei mame, fiecărei femei faptul că sunt speciale! Adevărata putere nu înseamnă să ai un job important, ci să pui nestemate în sufletele celor din jur. Depinde de noi să înțelegem ce misiune importantă avem: aceea de a face să rodească semințe venite din cer!
Cartea Povești colorate din țara curcubeilor este disponibilă pe Libris.ro aici sau pe situl www.povesticolorate.ro.
Un comentariu
ComenteazaBarbalata Mirela / May 27, 2016 la 5:46 pm
Frumos interviul :). Felicitari pentru el si bafta in continuare si cat mai multe carti pentru Amedeia.