Anda Docea: “Cartea este povestea mea”

de / June 8th, 2015 / 687 vizualizari

Foto_AndaPe Anda Docea am avut placerea sa o cunosc pentru prima data in cadrul unuia dintre cele mai frumoase intalniri ale clubul Serial Readers. Se intampla prin noiembrie 2013, iar evenimentul era dedicat femeii urbane, cu siguranta va mai amintiti de Carti chic pentru femeia urbana.

Imi amintesc ca am stat langa ea pe parcursul intalnirii si am ramas fascinata; si asta pentru ca sunt o persoana destul de galagioasa, gesticulez mult, rad zgomotos, vorbesc mult, imi traiesc cu intensitate argumentele si multe alte calitati -,  si mi-o amintesc pe Anda, calma, zambitoare, deschisa, extrem de prietenoasa, atenta si parca puzzel-ul s-a legat, ne-am acceptat reciproc stilurile. Pai, aceasta este Anda! O persoana care mi-a devenit de-a lungul timpului tot mai draga si in a carei companie ma incarc de energie. M-am gandit, trebuie sa recunosc, si la riscul de a fi acuzata de prea mult subiectivism in vorbele mele de mai sus, dar, va asigur, ca departe de mine o astfel de abordare si intentie. Anda este (sa speram ca imi accepta comparatia 🙂 ) ca o apa minerala. Este vitala, racoritoare, este tonica si creaza dependenta de cum ajungi sa o cunosti.

De curand si-a lansat prima carte de proza scurta la editura Herg Benet si acum se pregateste de o lansare pe cinste a Camerelor de hotel la Cluj-Napoca, vineri, 12 iunie, ora 18.30 la libraria Book Corner. Dar, inainte de noi evenimente, a gasit ragazul necesar de a ne acorda un interviu care speram sa va placa.

SR: Sa incepem cu inceputul… Pentru cei care (inca) nu te cunosc, spune-ne cateva cuvinte despre tine.

Am dedus, analizandu-mi un pic trecutul, ca sunt o persoana nehotarata si nu foarte perseverenta. Initial am intrat la Facultatea de Informatica, apoi am dat la Jurnalism, am vrut sa ma stabilesc la Cluj, dar de 12 ani sunt in Bucuresti, voiam sa fac televiziune, dar vad ca dedic cel mai mult timp scrisului. Lucrez, totusi, in TVR, in prezent sunt redactor la un talk-show politic, am scris 5 ani pentru revista Tango si colaborez, din cand in cand, cu “Dilema veche”. Altfel, imi place sa calatoresc, in special sa merg pe munte, la mare nu ma duc decat in Vama Veche, sunt curioasa sa aflu povestile oamenilor si ma bucura sa constat ca relationez usor cu ei. Ma indragostesc rapid si ma tine putin.

 SR: Cine ti-a insuflat pasiunea pentru lectura? Iti mai amintesti care a fost prima carte citita, cartea care te-a determinat sa alegi inca una si inca una?

Am crescut intr-o casa cu o biblioteca uriasa. Continea cartile de medicina ale mamei, cele de inginerie ale tatalui meu, destula beletristica si din ce in ce mai multe carti pentru copii. Mama mea cumpara cam tot ce aparea nou la libraria de cartier dintr-un oras mic, de provincie. Era ea insasi, si inca mai este, cand are timp, o cititoare inversunata. Cred ca una dintre primele carti pe care le-am citit singura a fost “Aventurile lui Habarnam si ale prietenilor sai”, de Nikolai Nosov. Mi-au placut atat de mult lumea lui imaginara, zugravita pana la cel mai mic detaliu, si personajele sale nastrusnice, incat, dupa ce am terminat-o, am inceput sa caut alte aventuri, alte lumi, alte personaje, alte carti.

 SR: La ce varsta ai inceput sa scrii? Iti mai amintesti care a fost prima ta scriere si despre ce era vorba?

Am inceput sa tin un jurnal pe la vreo 10 ani. Scriam in fiecare seara, cu stiloul, cam o jumatate de pagina cu tot ce facusem in acea zi. Eram imediat dupa Revolutie si imi amintesc ca una dintre primele mele scrieri a fost despre personajele serialului Dallas, pe care il urmaream. Notam acolo tot felul de nimicuri copilaresti, excursiile in care mergeam, povesti despre colegele mele preferate, citate din cartile citite. Daca ma gandesc bine, jurnalele acelea personale pe care le tineau copiii si adolescentii erau un fel de stramosi ai blogurilor de azi.

 SR: Ce scriitor te-a marcat si te-a determinat sa iti spui povestea?

Cred ca Julian Barnes si al sau “Trois”. Un citat de acolo m-a determinat sa scriu o poveste intreaga, cu care am castigat un concurs pentru cititoarele revistei Tango. Se intampla in vara lui 2006. De atunci am inceput sa scriu texte scurte si, un an mai tarziu, mi-am facut si un blog anonim care, in acea perioada de inceput a blogurilor, era destul de vizitat. Barnes este in continuare printre scriitorii mei preferati, genul pe care il citesti oprindu-te din paragraf in paragraf sa-ti spui ca si tu simti la fel si ca, la o adica, ai fi putut scrie asa ceva. Dar… n-ai facut-o, si cred ca tocmai in asta consta geniul lui. In plus, cartile lui imi dau senzatia completarii unui puzzle, in care, in final, fiecare piesa ajunge sa fie la locul ei, cu totul neintamplator.

SR: Cum a luat nastere ideea Camerelor de hotel?

Mult timp m-am gandit cum as putea sa gasesc un fir rosu intre povestile mele, pentru a le aduna intr-o carte. La un moment dat, mi-am dat seama ca legatura sunt chiar eu. Ca fiecare poveste reprezinta un om pe care l-am intalnit, un loc in care am ajuns, un gand care m-a macinat. Ca un fel de “camere de hotel”, fiecare ocupand un loc special din suflet, hotel care, in timp, devine istoria noastra personala. Cartea este povestea mea.

 SR: Fiecare act artistic are un mesaj. Care este mesajul din spatele volumului Camere de hotel?

Cred ca mesajul meu este cel pe care imi place sa-l desprind din cartile citite, genul acela de carti care te ajuta sa te simti mai putin singur, mai putin neinteles, mai putin neadaptat. Si anume ca nu exista alegeri gresite, in viata. Ca fiecare face ce crede ca ar fi mai bine in momentul respectiv, cu mijloacele pe care le are. Ca ar trebui sa fim un pic mai induratori cu noi insine. Sa ne permitem, din cand in cand, luxul de a nu sti ce sa vrem. De a astepta. De a ne razgandi. E si aceasta o forma de a merge inainte.

camere-de-hotel SR: Andreea mi-a dat sarcina de a te ruga sa ne povestesti putin si despre ideea copertii, stim ca a fost alegerea ta, deci, care este povestea ei? 🙂

Emilian Chirila este un fotograf din Brasov pe care l-am cunoscut prin prieteni comuni. “Cunoscut” e un fel de a spune, pentru ca destinul a facut sa nu ne intalnim fata in fata, pana acum. Mie imi plac enorm de mult fotografiile si lucrarile lui. Fiecare e o poveste in sine. De multe ori am spus ca el vede asa cum scriu eu. De asta si fotografiile pentru textele de pe blogul meu, www.andadocea.ro, ii apartin. Pentru carte, pentru versiunea ei initiala de acum aproape doi ani, ma gandisem la o alta fotografie a lui. A trecut un timp necesar pentru ca eu sa reeditez textele, sa scriu altele noi, sa elimin ce era de eliminat si sa apara “Camerele de hotel” asa cum sunt acum. Fotografia copertei, cu acea silueta de femeie care pare ca asteapta, precum cea a lui Andrei Makine, vazuta printr-un geam aburit sau ud de ploaie, este alegerea lui Emilian si mi se pare ideala pentru cartea mea si mesajul ei.

SR: Pana acum cum ai simtit reactia cititorilor la volumul Camere de hotel?

Eu sunt extrem de activa in mediul online si am primit reactii imediat dupa lansare. M-a bucurat foarte mult faptul ca fiecare cititor s-a oprit intr-un alt loc, a gasit o alta poveste in care sa se regaseasca, alte randuri care sa ii spuna ceva, alte idei care sa il contrarieze sau sa il amuze. Inseamna ca nu am gresit cand am adunat un mozaic intreg de intamplari. Elementul comun ar fi ca majoritatea au simtit, citindu-mi cartea, ca stau de vorba cu un prieten, care le povesteste, fara patima, ce a facut de cand nu s-au mai vazut. Si acela ca au reusit sa detecteze un optimism nativ, dincolo de randurile usor melancolice uneori.

 SR: Cine este cel mai mare critic al tau (in afara de tine insati)?

E bine ca ai mentionat “in afara de tine insati”, pentru ca, de multe, ori, eu sunt cea care crede ca povestile ar fi putut fi scrise altfel, mai bine. Iar de unele ma simt departe rau de tot. Criticile cele mai mari, desi e mult spus, erau niste opinii, au venit din partea unor persoane de sex masculin, carora li s-au parut textele cam pesimiste si sumbre, cumva in contradictie cu firea mea vorbareata si vesela. Dar, asta este, nu poti fi pe aceeasi lungime de unda cu toata lumea.

 SR:  Ce te inspira sa scrii? Mai mult, care este mediul in care te simti cel mai inspirata sa dai frau liber imaginatiei?

Ma inspira sa scriu situatiile prin care trec. Imi place sa-mi imaginez cum s-ar fi desfasurat, daca personajele ar fi rostit lucruri pe care, in viata reala, au preferat sa le tina pentru ele. Daca locul ar fi fost altul, sau momentul. De asta le si numesc povesti aproape adevarate despre lucruri aproape intamplate. Pe cele mai multe le scriu in minte, pe drum spre serviciu, aproape in intregime, pentru ca apoi sa le pun pe hartia virtuala rapid.

 SR: Cum ti-ai descrie stilul de scriere?

Incerc sa renunt la tot ce e in plus. La prea multe semne de punctuatie sau explicatii inutile. Sa caut cel mai potrivit cuvant pentru a exprima o idee. Sa nu ma indepartez prea mult de realitate. Sa descriu situatii in care s-ar putea regasi oricine. Sa dau acea senzatie de familiar, de “am trecut si eu pe aici”, celor care ma citesc.

 SR: Ce ne pregatesti in viitor?

As vrea ca urmatoarea mea carte sa fie un roman. Am deja ideea de baza, titlul si finalul. Cred ca este destul de mult. Nu am avut insa timp sa ma gandesc pe indelete la el, la personaje, la firul actiunii si nici nu stiu cat de bine va iesi, fiind prima aventura de acest gen. Mi-ar placea ca sfarsitul verii sa ma gaseasca mai lamurita.

 SR: Un mesaj pentru toti Serial Readerii? 

Sa citeasca in continuare. Sa caute cartile, sa vorbeasca despre ele. Eu am convingerea ca te intalnesti cu o anumita carte la momentul potrivit, in viata. Cand ai nevoie de o incurajare, de un sfat, de o poveste care sa te duca in alta lume sau, pur si simplu, de acea senzatie despre care vorbeam, ca a mai trecut cineva pe unde te afli tu. Despre toate s-a scris deja.

Ii multumim Andei pentru disponibilitate si asteptam cu sufletul la gura noi povesti fascinante, scrise cu la fel de multa caldura si incredere.

Foto: Alina Craita, Alin Ionita

# # # #

Criss Tina

Cristina este o adevarata cititoare in serie. Dupa principiul "Niciun weekend fara 3-4 carti citite" isi creaza target-uri constant. Iubeste cartile bune si nu se teme sa critice maculatura. Se declara o iubitoare pana la capat a lui George Orwell. Blog personal: www.azicitesc.blogspot.ro

3 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare