Astazi, 1 aprilie, va anuntam ca vom avea o luna de ras. Voi ati decis care e cea mai amuzanta carte sau, care ar putea fi… Luna aceasta citim Cismigiu & Comp., scrisa de Grigore Bajenaru.
Este cea de-a 11 carte pe care o citim impreuna si ma incearca o oarecare emotie. Parca timpul s-a scurs altfel decat in alti ani, s-a scurs in ritm de carte, de file de poveste. Fiecare luna a apartinut unei alte lumi. Si am trecut impreuna prin acestea…
Las acum nostalgia la o parte si va invit sa citim impreuna aceasta carte, sa o comentam incepand chiar de astazi… pentru ca stim ca multi dintre voi ati citit-o deja.
Asteptam comentariile voastre aici pana la finalul lunii! Sunt binevenite si pacalelile pentru ca in aprilie ne distram si radem copios! 
Popularity: 29% [?]
-
eu n-am citit-o
va fi (sper!) o placere sa o citesc acum
-
Ma bucur ca aceasta este cartea lunii aprilie, intr-adevar o alegere inspirata.Eu am citit-o vara trecuta si va asigur ca merita:)
-
Si eu am citit-o de vreo 2 ori deja, dar e genul de carte pe care o recitesc oricand cu drag. Asadar, Cismigiu & Comp. x 3…
-
Eu azi am inceput-o, de fapt azi am cumparat-o si am inceput-o in minutu 7, cand am ajuns in metrou. M-a prins deja
Abia astept sa vad care-i treaba ca m-ati facut tare curioasa!
-
Eu o aveam in biblioteca.Mama a cumparat toata colectia “cartilor colorate” cum le zic eu
(mai e colectia cartilor verzi – de la adevarul si colectia cartilor rosii – de la…hm, astea nu stiu de unde sunt..jurnalul poate?).Am zis ca daca tot este la indemana si se promite a fi o carte plina de umor, atunci e timpul sa ma alatur si eu seriall reader-ilor de aici. Ca doar va citesc blogul de cand a aparut, dar tot timpul aveam altceva “pe roll” sa zic asa (o perioada a fost saga Twilight, deci…ma intelegeti ).Luna mai o sa fie un mic sacrificiu probabil, dar iunie o sa-mi placa sigur
P.S.: Ai grija cand citesti in metrou, ca oamenii se uita ciudat la cei care rad in hohote cand citesc! Mie o doamna mai in varsta mi-a zis “Dar de ce nu citesti domnisoara acasa?!”
)
-
Cismigiu&Comp. este una din cartile de pret si de suflet ale copilariei mele. De fapt, este cartea-pod dintre copilarie si incipienta adolescenta.
Din paginile ei am invatat cum sa ma dau la fete, cum sa scriu acrostihuri, cum sa ador Cismigiul (si parcurile cu parfum idilic, in general), cum sa ma visez licean (la Lazar, daca s-ar fi putut sau la o varianta galateana similara
)… E inca plina de sotii mult prea funny si plina de invataminte! O recomand cu drag si nostalgie!
-
@Ingrid: Deja am inceput sa rad in metrou… m-am abtinut eu ce m-am abtinut, dar la faza cu domnul Cracanel si mama elevului x nu m-am mai putut abtine. Super tare!
Abia astept maine in metrou din nou
-
Deci clar trebuie sa mai ma plimb si eu cu metroul… Cititul acasa, de una singura, nu e la fel de palpitant. Dar pot sa deschid larg fereastra si sa sper ca macar reusesc sa exasperez vreun vecin de bloc cu hohotele mele de ras!
Ar fi haios sa ma trezesc si eu cu o replica de genul: “Dar de ce nu citesti domnisoara la metrou?!”
-
@andres: dap, la faza aia si eu am patit la fel. Partea najpa a fost ca am citit faza respectiva intre aviatorilor si aurel vlaicu (coboram la aurel vlaicu) si era sa ratez statia pentru ca radeam
) @MissValery: Ca tot vorbim de citit in metrou, am fost si raman in continuare surprinsa de cata lume citeste in metrou in ultimul timp. Fie sunt eu mai atenta acum sau imi sar in ochi pentru ca si eu fac acelasi lucru…nu stiu. Dar din 12 persoane, cel putin 3-5 citesc (sunt 12 scaune intr-un vagon).Orisicat, este o priveliste interesanta cateodata cand vezi vreo 2 cititori cu castile in urechi care mustacesc sau care se abtin sa nu rada prea tare.
-
am inceput sa citesc cartea
ce amintiri frumoase imi trezeste!… hmm..anii de liceu
-
@andres se pare ca d-nul Cracanel era un tip care i-a inspirat mult pe baieti in a face pozne
)
e adorabila faza cu “rog retineti o camera sofata pentru maine seara” )))
-
am uitat ceva … aveti grija pe unde cititi cartea provoaca rasul instantaneu
)
-
Eu mi-am dorit foarte mult sa iasa cartea asta, ca sa pot s-o mai citesc inca o data.
Am o anumita afinitate pentru ea, deoarece a fost primul meu roman pe care l-am citit cand eram prin clasa a 3a sau a4a (nu prea ma omoram cu cititul cand eram mica). Chiar am cerut alor mei o carte din biblioteca s-o citesc, iar tatal meu mi-a dat Cismigiu , iar in urma cartii am invatat si o mica prostioara, pe care mi-a spus-o tatal meu si despre care facea misto impreuna cu colegii cand era el in liceu…si aceasta suna cam asa, scrisa mot-a-mot: ” Gaudeamus Igitur, mi-a intrat o musca in c** si te rog pe dumneata sa bagi nasu dupa ea…” Asa ca eu sunt fan
@andres: …si “chimistul” era tare
-
Mare poet e Grig asta!
Apropos de poreclit profii, cred ca nu e licean care sa nu-si porecleasca profesorii Am avut in liceu o profa pe care, culmea, nu o porecleam, pentru ca numele ei ii venea ca o porecla. Arnold. Si nu va imaginati ca arata ca tizul ei hollywoodian 
O mai tii minte Raluk?
-
) daca se supara..semana cu el )
Saraca femeie..am auzit ca in zilele astea cica arata mai bine, nu se mai machiaza cu verde si nici nu mai are mustata )
-
WOW! Tare asta
Am terminat Cismigiu. Am insa o nelamurire, Buna dimineata, baieti! Este partea a doua sau cum…?
-
Ce am putea sa comentam la aceasta carte…despre ce am putea vorbi: despre cat de bine te face sa te simti cand citesti, despre cum te imaginezi acolo la liceu..si pe urma regreti ca l-ai terminat sau regreti ca nu ai facut Lazar – sa fi stat si tu cat e ziulica de lunga in parc; despre faptul ca ei invatau si Sambata, despre faptul ca in 1920 se dadea capacitate si s-au gandit astia ai nostri sa revina – ca un examen simplu nu le era indeajuns.
…la…???@andres: mi-a zis mama ca s-ar putea ca “buna dimineata baieti” sa nu aiba nici o legatura
-
Mai are si nu are. E doar o continuare. El G. Bajenaru profesor. Imi place super mult, parca m-a aruncat acum in spatele catedrei si privesc din punctul de vedere al unui profesor… foarte bun profesor. Mi-ar fi placut si mie sa avem asa unul. Face materia sa para mai usoara, mai frumoasa.
-
Eu mai am putin si termin si “Buna dimineata, baieti!” Si exact la asta ma gandeam si eu andres: ce bine ar fi fost sa avem si noi un profesor ca el. Dar parca profesorii nostri nu stiu sa mai fie profesori. Eu as baga cartea asta in manualele de liceu. Si i-as pune si peprofesori sa o (re)citeasca, sa-si aduca aminte ce inseamna sa fii profesor (nu ca elevii ar fi la fel ca pe timpuri, dar asta este deja o alta discutie).
Pe mine cel mai mult m-a impresionat multitudinea de celebritati cu care s-a intalnit Bajenaru in viata lui. Mi se pare incredibil sa intalnesti toti marii clasici si la fel de incredibil mi se pare faptul ca au trait atat de multi oameni de geniu intr-un secol. Incepusem la un moment dat sa numar toate personalitatile cu care s-a intalnit Bajenaru, dar le-am pierdut sirul la un moment dat.
Maine o sa termin si cartea asta si vreau sa ma apuc de “elevul Dima dintr-a saptea”. Mi-a zis mama ca este absolut savuroasa!Si cum mai sunt vreo 10 zile din “luna pacalelilor”, cred ca merita sa profit de ea.
-
“Ia conjuga tu: A falfai, a germina, a cuace…. Doi si la revedere, mogarule!”
) Cata muzicalitate! Verbe mai potrivite nici ca se gaseau!
-
Era “3 si la revedere, mogarule!
Furi punctul saracului elev! ) Oricum, se termina frumos. Si “Buna dimineata, baieti!” la fel. Dar cartea lunii mai nu ma atrage foarte tare… Motiv pentru care eu probabil o sa continuu cu “Elevul Dima dintr-a saptea” de Mihail Drumes. Tot din ciclul “amintirilor din liceu”. Dar voi citi cu interes comentariile!
Poate cine stie, ma convingeti si pe mine sa citesc “cartea lunii mai”.
-
Doamne, cât am iubit cartea asta. Am citit-o pe puţin de 15 ori. La prima lectură, am râs cu lacrimi. Cartea te face să vezi cu alţi ochi anii de liceu, să guşti scene a căror valoare ai fi conştientizat-o, în alt context, mult mai târziu.
Paradoxal, cel mai mult m-au impresionat primul şi ultimul capitol: fostul elev privindu-şi trecutul dintre boltele înverzite ale unui parc. -
Foarte frumoasa cartea!!! Am terminat-o de cateva zile si am ramas cu gandul la ea… nu am inceput alta (culmea!), de parca simt nevoia sa imi las gandurile sa mai zboare putin prin Cismigiu, printre amintirile din liceu… A fost cu adevarat cartea lunii aprilie!
-
Nicio alta parere? Hmmm!
Sunt incantata de cartea care iese luna viitoare, desi oricare ar fi iesit as fi fost la fel de nerabdatoare sa o citesc/comentam impreuna. Pana pun mana pe cartea lunii viitoare am inceput alte 2 cartea de metrou si cartea de acasa.
Aventura!Ne auzim in luna mai! Va fi o luna plina.
Va doresc MAI multe carti citite Andres
Loading ...
27 comments
Comments feed for this article
Trackback link: http://blog.serialreaders.com/2010/04/cartea-lui-aprilie-nu-e-pacaleala/trackback/