… este Unde esti?, scrisa de Marc Levy. Votul a fost foarte strans si oricare carte ar fi iesit as fi fost la fel de incantata, cartile au fost numai una si una. As zice totusi ca ma bucur cu o secunda mai mult ca iesit cartea lui Marc Levy, mai ales acum dupa ce i-am citit prima carte, Si daca e adevarat, carte care m-a impresionat profund.
Pentru ca nu mai avem sesiune de liveblogging, comentariile voastre sunt asteptate din acest moment! Si sunt convinsa ca luna aceasta veti avea de comentat (comparativ cu ianuarie cel thriller si rece)… Dupa cum v-am obisnuit, cel (cea) care va avea cele mai interesante comentarii va primi in dar o carte. Titlul e surpriza, deci cu atat mai interesant!
Voi ati citit cartea? Ce parere aveti despre Marc Levy? Pana reusesc sa citesc cartea, astept cu nerabdare impresiile voastre!
UPDATE: Am lasat in urma o alta luna, o alta carte. Daca ar fi dupa noi v-am da fiecareia cate un premiu… Din pacate trebuie sa alegem o singura castigatoare. Luna aceasta Maya va fi cea care va primi cadoul pentru comentariile lasate! Cartea este una dedicata lunii februarie, luna iubirii si anume Iubirea e pe 14 februarie.
Speram sa-ti placa si te asteptam pe aici in continuare. Inca ceva, trimite-ne un mail pe adresa concurs@serialreaders.com cu datele tale – nume, adresa ta – pentru a-ti putea trimite carticica.
Popularity: 100% [?]
Tags: Cartea lunii, marc levy, unde esti
-
Abia astept sa o citesc, mai alesc ca am vazut recenzia facuta de Andres la alt roman marc levy! Sper sa o si gasesc pe undeva sa o imprumu!
-
Laura , si eu care credeam ca te-a convins prezentarea mea facuta cartii
…glumesc!…oricum merita citita.
-
@Maya : nici nu stiam ca ai blog
-
Laura, nu am blog din pacate
-
Sa incepem cu un citat superb” plecarea nu e intotdeauna un abandon, este si un mod de a pastra ceea ce ai trait, daca stii sa pleci inainte de a fi prea tarziu”…
-
Stau pe ganduri: sa zic sau sa nu zic mai multe despre carte?..hmm..nu o sa zic inca ,sa nu va stric placerea lecturii.
Pot zice doar atat”o carte cu gust de inghetata de vanilie”,de ce?..aflati voi:) -
@Maya: imi amintesti prin comentariul tau de cartea Vanilie si ciocolata
-
@Maya: Fa-ti blog
-
Maya, nu strici placerea lecturii, daca ai ceva de zis spune… nu faci decat sa ne maresti curiozitatea!
-
In febra sesiunii fiind inca, abia astept sa ma relaxez si sa citesc si altceva decat cursuri de facultate, am inceput deja Cartea Mironei de Cella Serghi in pauzele de respiro, mi-a sarit in ochi Libraria iubirii, la reducere fiind in Cora am luat-o repede, asa ca nu ar strica un titlu pe lista mea de carti de citit.
Va multumesc pentru recomandarile facute, si posturile bune de pe acest blog!
-
“…peste doi ani, cand o sa ma intorc, ai sa ma astepti aici; o sa ne reintalnim tot in locul asta, ca intr-o ascunzatoare. O sa-ti povestesc tot ce am facut si tu la fel, o sa-mi povestesti tot ce ai facut si o sa ne asezam chiar la amsa asta, pentru ca o sa fie a noastra;”
-
masa* uffff
-
Vad ca ati inceput
Si eu.
Se citeste usor si se termina prea repede…dar imi place…
Cred ca iti trebuie multa tarie de caracter sa stai departe de cel pe care-l iubesti, dar cat timp?
Unu e prea comod, iar celalalt un fugar…vor ramane impreuna?
Si cred ca iti trebuie mult curaj sa pleci intr-un loc foarte departe de familia ta, de locul de care te leaga o viata intreaga…eu nu as putea sa plec asa si sa-l/sa-i las pe cei care ii iubesc/ma iubesc…
O prietena mi-a zis ca citea si plagea ca fraiera…unde o fi momentul, ca eu nu l-am intalnit inca…sau poate pe mine nu m-a facut sa plang. -
Ma intrebam citind cartea ” ce cauta d-le acolo uraganul ala?cum poti alege in viata intre sufletul pereche si un uragan ?”;..mie mi se parea importanta povestea de dragoste , nu mai aveam rabdare sa vad daca cei doi se reintalnesc, daca isi dau seama ca sunt sortiti unul altuia, daca raman impreuna…daca…
-
Pingback from In luna februarie… « Beat my Drum on February 11, 2010 at 10:36
-
Am inceput si eu cartea acum 2 ore si nu pot sa spun decat ca imi place si inca de acum ma rugam sa intervina ceva si Susan sa nu mai plece..Sa vedem ce va fi pana la final
-
” Uneori uit ca ma iubesti asa cum ma iubesti,si ma simt vinovata ca nu te pot iubi la fel”
-
Cu greu ma opresc din lectura, dar trebuie sa-mi continui sirul ideilor in timp ce parcurg cartea. Sincer m-au apucat nervii cand vad atitudinea tinerei de 24 de ani. Pot sa-i inteleg pana intr-un punct placerea de a ajuta pe altii, chiar si nevoia de a fi cu cineva atunci cand se simte singura, insa nu pot sa-i inteleg atitudinea fata de bietul Philip, care o asteapta si o tot asteapta.. iar ea este uneori foarte rea cu el..
Il apreciez insa ca desi nu are de unde sa stie si el face acelasi lucru ca si Susan.. Cred cu toate ca, si-au jurat iubire vesnica, deja s-a produs ruptura intre ei.
-
Am terminat cartea…in 3 zile..
Doamne ce carte trista, cand ma gandeam ca o sa citim de dragoste nu m-am gandit ca o sa citim o carte la care sa plang de la jumatate incolo pana la sfarsit. am consumat juma’ de sul de hartie…mi-au mai ramas 2 pagini, ca nu am mai putut, oricum deznodamantul l-am aflat.
Nu-mi place ca nu mai facem liveblogging… ca asa as putea sa strict “the moment of suprise”.Alegerile pe care le facem din cauza ca iubim sunt grele, unele sunt de neinteles…eu cel putin nu le inteleg. Nu mi-ar placea sa fiu in pielea nici unui personaj…nu cred ca vreunul din ei a fost cu adevarat fericit…fericit fara nici un regret…poate pe o perioada foarta scurta de timp, dar cu adevarat implinit nu a fost nici unul, pentru ca intotdeauna lipsea ceva.
Cea mai frumoasa replica, dupa parearea mea, este “dragostea se simte imediat sau deloc”.E greu sa iubesti fara sa fi egoist – sa fi fericit = sa fi egoist = sa faci doar ce iti convine tie?
E greu sa comentezi fara sa dezvalui niste intamplari. Asa ca, mai astept sa mai terminati cateva dintre voi cartea ca sa putem sa discutam – cred ca luna aceasta nu ne citeste nici un baiat
Imi place cum scrie, imi plac descrierile lui, comparatiile si asemanarile. Ma intreb, acest scriitor in viata de zi cu zi o fi un romantic incurabil??
-
Sper sa termin in seara asta sau maune cartea si sa putem vorbi.. cat despre sesiunea de livebloggimg..imi placea mai mult, dar asta e, ne adaptam
-
Laura, citind ziceam la fel ca tine “bietul Philip, femeia asta nu are suflet!”…
Imi doream la un moment dat ca Philip sa gaseasca pe altcineva ,imi era mila de el, ma intriga “indiferenta ” lui Susan fata de o dragoste cum iti e dat sa cunosti doar o data in viata.
Oare ce am alege fiecare dintre noi puse in aceeasi situatie? O viata printre straini in Honduras, alergand dupa himere sau dragostea unui om minunat? Eu categoric m-as arunca in bratele lui Philip! Voi?… -
@Maya si eu clar as alege dragostea, pentru ca fara ea nimic nu are sens!!!
Am ajuns cu lectura in faza in care Susan moare si isi lasa fata in grija celui pe care l-a iubit pana in ultima clipa. Ceea ce m-a intrigat a fost indiferenta ei, parca lipsa de iubire fata de Philip, usurinta cu care-l ranea..
Nu stiu insa daca sotia lui Philip a reactionat corect fata de bietul copil care a ramas fara mama, fara nimeni pe lume si trebuie sa recunosc faptul ca am fost impresionata pana la lacrimi atunci cand micuta a spus “mama a murit”, Doamne ce trist!!!
.Revin cu ultimile pareri si cu o parere de ansamblu asupra carti in cursul zilei de astazi
.P.S, Maya, de ce nu-ti faci blog literar, tu ai scrie minunat despre carti!!! Curaj
-
Mi-a placut enorm atitudinea Mayei fata de copilul adoptat, m-a sensibilizat foarte tare, pentru ca eu chiar credeam ca nu va reusi sa o accepte in viata lor si nici sa o iubeasca.
Ma asteptam la orice final pentru cartea asta, dar nu la acesta pe care l-a avut. Nu-mi venea sa cred atuncu cand citeam ca Susan si-a inscenat moartea numai pentru a-i oferi fetei ei o viata mai buna, desi poate era mai important sa aiba mama aproape. Cu toate acestea, vreau sa cred ca tanara nu a mai plecat nicaieri si a ramas langa parintii ei adoptivi!
Pentru mine cartea “Unde esti?” a lui Levy a fost o lectie de viata, o poveste de iubire cat se poate de reala, desi uneori vrem sa ne incapatanam ca povestile de iubire sunt intotdeauna numai lapte si miere si au mereu un happy end. Cartea a fost exact ca-n viata, pentru ca orice iubire are momente fericite si momente triste.
Daca stau sa analizez putin, au fost descrise 3 povesti in roman: Susan siPhilip, Philip si Maya si apoi iubirea acestora pentru Lisa! Iubire diferita, dar iubire..
-
P.S. Si eu am terminat cartea tot in 3 zile..cand o incepi cu greu te opresti din citit!
La multi ani pentru maine! Iubiti-va maine si intotdeauna!
-
Am si eu cartea, astazi ma apuc de ea. Mai am cateva pagini sa termin alta carte… M-ati facut super curioasa cu toate impresiile voastre
-
Mie mi-a placut foartye mult, atat de mult ca am facut-o curioasa si pe sora mea, care a citit-o sambata seara si duminica
. Cu siguranta nu voi ezita sa citesc toate cartile lui Levy daca imi pica in mana . Spor la citit
-
Laura, m-ai facut personaj de carte! e vorba de Mary nu de mine:P, desi eu si Philip….
De asemenea , multumesc de aprecieri.Ma gandesc de ceva timp la un blog, vedem!Tu ai blog? -
Stiti ce am incercat ? un sandwich cu banana si zahar brun cum isi facuse Lisa. E bunnn!
Marturisesc ca faza cu clatitele nu am avut curajul sa o incerc, dar cine stie? vremea e mohorata numai buna de experiente , si numai asa ii pot cere sotului o redecorare a bucatariei!;) -
Maya, am vazut ca am tastat rau abia dupa ce am dat submit, scuze
.
La faza cu clatitele am ras cu lacrimi ). Da, am 2 chiar.. unul exclusiv dedicat cartilor (apasa pe Laura de la comment) si unul in care scriu orice tampenii imi trece prin cap..(il gasesti la Andres pe blog, casa nu fac reclama 
)
-
Trackback from uberVU - social comments on February 15, 2010 at 23:13
-
Cat de dulce e sandwichul???
@laura: dar cat sa iubesti??? nu te saturi sa astepti ca acel “cineva” sa vina si sa te salveze.
Mie nu mi se pare ca a fost iubire adevarata intre nici unul, doar intre ei si copil.
Mi se pare ca au suferit foarte mult, iar iubirea nu inseamna numai suferinta…pana la urma fiecare a trait in confortul propriu, dar nu destul de puternic sa lupte pentru persoana iubita. Au luptat pentru cariera.A fost foarte emotionanta cartea…nu stiu daca pe voi va emotionat pana la lacrimi, dar pe mine da, pentru ca nu-mi venea sa cred ca se poate intampla astfel. Pentru mine o poveste de dragoste inseamna floricele si norisori roz, adica totul trebuie rezolvat cumva pentru a invinge, orogoliile le lasi la usa.
-
Si eu am fost impresionata de carte, ba chiar ma intrebam ce as alege sa fie pe locul I, dragostea sau cariera si pana la final, mi-am raspuns foarte convinsa: dragostea, pentru ca fara ea nu suntem intregi parca. Si de multe ori daca esti implinit pe plan personal, merg toate ca pe roate si pe cel profesional..
-
Raluk, nu foarte dulce ca tinem la silueta
), dar e bun.
-
Laura, esti o romantica!…bine zici : cand ai pe cineva aproape toate merg ca pe roate. Ce e o viata fara dragoste?
-
Toate cred ca ar trebui sa fim romantice, eu recunosc faptul ca uneori exagerez
, insa cea care nu a fost deloc romantica a fost Susan (ca sa nu ne indepartam prea tare de subiect), a fost prea radicala si cred ca se simtea bine stiindu-se iubita, dar intr-o relatie trebuie intotdeauna doi, nu se poate sa fie doar unul, chiar daca la mijloc era si un juramant pe care Susan la cam incalcat parerea mea…
-
Ce e viata fara dragoste?…nimic nu e
Nu mai stiu, ce juramant? ca o sa se intoarca in fiecare an la acel bar din aeroport??? ca nu mai stiu…
-
M-am apucat si eu astazi sa citesc cartea. In sfarsit!!!! Abia astept sa ma bag in seama
-
@Raluk: Din cate am inteles eu, Susan si Philip si-au jurat iubire vesnica, da uite-acum imi pica fisa si ii gasesc o scuza lui Susan.. Si-or fi jurat ei iubire vesnica, dar NIMIC nu e vesnic, nici macar iubirea..
-
@ MissV: Dar pana acum ce te-a oprit?
.. Ei, se accepta si daca nu incepusei sa citesti
-
Susan e egoista:vrea iubire dar nu ofera reciprocitate
-
Uff! Sunt in urma rau… Nu ma pot abtine sa nu comentez paginile parcurse pana acum… Citind despre “aventura” pe car eo traieste Susan imi dau seama ca noi avem niste vieti cu mult prea inchise in niste cutii, ca dincolo de noi se intampla multe si cel mai probabil ca viata zboara pe langa noi. Si totusi nu inteleg ceva… nu o inteleg pe ea sau poate pe el. Din cate observ pana acum, Philip iubeste, ea traieste – dar traieste intr-o lume a ei, sau o lume in care s-a ascuns de propria-i viata.
Trebuie sa citesc mai departe ca trebuie sa imi dau seama singura ce si cum si comentariile voastre sunt tentante!
-
@Andres: Cata dreptate ai! Susan traieste, el iubeste ceea ce ma face sa spun ca Susan este foarte egoista
. Ma intrebam acum daca a meritat sa renunte la iubirea adevarata pentru o pasiune care pana la urma a dus-o la perzanie si nu orice fel de perzanie..
-
Astazi am uitat sa cobor din metrou. M-am trezit la Victoriei, parca eram pe alta lume
De ce? Eram prinsa de carte!
-
@Andres:
)) Super tare!!! . Stiu cum e sa nu te mai poti dezlipi de paginile romanului..voiam parca sa vad ce se mai intampla si nu de putine ori imi venea sa strig la Susan ca nu e corecta, ca se joaca cu sentimentele lui Philip, ca e rea…
-
@laura: nu cred ca pasiunea ei a dus-o la pierzanie…ea sa daruia mai multora, dar in alt fel…ii ajuta pe copii dintr-o lume mult subdezvoltata fata de cutiile in care traim noi (@andres
)…pentru asta ar trebui s-o apreciem. A ranit 3 suflete, dar a ajutat si hranit alte mii.Si da…viata zboara pe langa noi minut cu minut, iar noi stam inchisi intre 4 pereti 8-9 ore pe zi..asa ca fetelor…la maxim
-
@Raluk: Eu cred ca pasiunea a facut-o sa piarda iubirea adevarata, si da.. a ajutat alte mii, dar cred ca mai intai trebuia sa se gandeasca la ea si mai apoi la altii. Bine, nu la ea, ci la Philip care o iubea! OIare nu era mai simplu sa se desparta? Sa ii spuna bietului om sa isi vada de viata lui? Erau totusi 2 suflete! Poate ca de asta Philip s-a casatorit pana la urma cu Mary, satul fiind sa o mai astepte, caci pana la urma ea a fost cea care a incalcat juramantul…
-
Oare*
-
Nu s-a pomenit aici de renuntarea lui Susan la propriul copil, Desi am putea zice ca se gandea la fericirea Lisei, cum poti sa-ti vezi copilul o data pe an? ..sa-l faci sa creada ca “mama a murit”,si apoi sa revii senina si sa-ti ceri scuze?..
-
@Laura: Asta ma intrebam si eu…de ce nu se desprat, de ce nu se elibereaza? dar cred ca ii era confortabil sa stie ca cineva acolo depinde de ea, ca are pe cine sa se bazeze in orice moment.
@Maya: Si mie mi se pare aiurea sa renunti la propriul copil…nu stiu cum se poate, pentru ca nu am trecut printr-un astfel de sentiment (inca
)
Si ceea ce nu pot sa cred este cat de usor a iertat-o Lisa pe Susan…am ramas chiar masca la faza asta (printre lacrimi )
-
@Maya: Am fost atenta la ceea ce se numeste discutia dintre Lisa si Susan, ca-i spunea fetei ca a dat-o pentru a oferi copilului ei o vita mai buna, o familie, insa, nu cred ca asta ii justifica in vreun fel fapta, pe cuvant! Cata indiferenta poate exita in inima unei mame care renunta la propriul copil? cand stia prea bine ca Lisa avea nevoie ca cea care i-a dat viata sa-i fie aproape…
-
@Raluk: Da, te simti bine cand stii ca cineva te iubeste, dar iar imi vine in cap ca Susan a fost egoista si a gandit ca multe fete in ziua de azi “lasa ca ma asteapta daca ma iubeste”, poate, dar totul are o limita, nu?
-
Si din nou Raluk:) : Ma gandeam si voiam ca Lisa sa nu o ierte sau cel putin nu atat de repede.. eu una faceam un scandal monstru, chiar daca mai lungeam cartea…
-
@laura: Tu zici ca in ziua de azi fetele mai zic “lasa ca ma asteapta daca ma iubeste”??? Eu personal nu merg pe principiul asta si mi-e greu sa cred ca inca se mai intamapla asa, adica lumea acum este mult mai cu picioarele pe pamant decat erau astia in anii ‘70…eu sunt genul “are balta peste”: nu ajung la unul, gasesc altul care sa-l inlocuiasca si sa fie chiar mai bun
.Si eu faceam scandal…si plecam..o lasam sa mai fiarba…ca tot a fiert atatia ani…sa mai fiarba un pic
-
Mai am putin si dau gata cartea. Pana acum am descoperit o Susan egoista…
prea egoista pentru gusturile mele… iar Mary castiga teren la fiecare pauza. Nu mai am rabdare!
-
@Andres: si pentru a le mele este la fel de egoista si crede-ma ca nu am putut-o intelege nici macar la final..
@Raluk: mai exista si din astea, putine dar exista, dar repet..se satura omul de asteptat si renunta oricat de mult ar iubi..
-
Acum, dupa ce am dat ultima pagina din carte am o singura intrebare, cum de a putut Susan sa-si abandoneze fetita. Ok, i-a vrut binele, dar putea sa ii ofere acel bine fiind cu ea, nu arancand-o in voia sortii… M-a dezamagit de la inceput pana la final. Mary insa, m-a impresionat, din figura stearsa de la inceput s-a transformatintr-o adevarata luptatoare. Asa da.
O sa ma bantuie putin cartea asta.
-
Si mie imi va ramane cartea asta in suflet! Estea cea mai buna carte citita anul acesta!
-
Am început-o și eu… pare foarte simpluță, dar sunt curioasă de poveste și de mesaj. Nu neaparat o carte grea are un mesaj puternic
-
@Bia : Spor la citit
si sper sa ne spui parerea ta despre cartea de luna asta! Te asteptam in fiecare luna alaturi de noi
-
Nu stiu daca e mai buna decat “Si daca e adevarat”, dar are intr-adevar un mesaj puternic. Mi se tot deruleaza in cap de cand am dat ultima pagina…
-
@Andres: Te cred. Mie mi-a placut foarte mult, incat sper sa fac rost si de alte romane a lui Marc Levy
-
Fetelor am trecut de jumate, dacă nu mai stau aiurea pe net poate o termin în seara asta
Laura, eu sunt mereu alături de voi chiar dacă uneori nu zic nimic :*
-
Bianca, de acum incolo o sa te tina in priza
-
Gata
Acum să văd ce impresie v-a lăsat vouă și apoi îmi exprim și eu părerea
Oricum de pe acuma vă zic mersi de recomandare, a fost o lectură relaxantă de sâmbătă. -
@ Biuta: Cum sa nu soui nimic!! Hmmm nu-i coresc
:*
-
Fetelor, cartea mi-a plăcut și nu prea… adică mi-a plăcut că mi-am eliberat gândirea de ce citisem săptămâna asta (Blaga), dar nu mi-a plăcut pentru că m-am așteptat la o poveste de dragoste între doi oameni raționali, o poveste construită frumos și am descoperit o poveste puierilă salvată doar de relația deosebită dintre Mary și Lisa.
Între Phillip și Susan există sentimente de neînțeles, nu e vorba că ea e o persoană foarte rece care pierzându-și atât de brutal părinții nu vrea să mai iubească pe cineva din teama de a nu-l pierde, ci de faptul că ea nu a cunoscut sentimete de iubire nici față de propria persoană, ce să mai zic față de alții…
Mă scuzați dar Susan nu mi s-a părut doar egoistă ci chiar “nesimțită”, mai ales când i-a spus lui Phillip la acel “last call” că ea pote să-l facă oricând să divorțeze pentru ea. Mi se pare că așa ceva nu se face… mai ales că ea ca femeie nu a făcut niciodată nimic care să-l determine pe el sa facă orice pentru ea. Pe de cealaltă parte Phillip a fost de neînțeles că nu a mers chiar niciodată în Honduras să vadă ce face ea acolo… putea merge că să știe de ce ea a ales între el și acea parte uitată de lume, dar nu a făcut-o. Mi se pare că nu a luptat până la capăt pentru sentimentele lui (nu pentru ea).
Totuși față de ea, el nu și-a distrus viața, ba mai mult i-a salvat și fiica. Am reabilitat-o totuși pe Susan prin faptul că a încredințat-o pe Lisa lui Phillip, deci l-a iubit suficient de mult încât să i-o lase pe fiica sa.
-
@Biutza
. Mie nu mi-a placut Susan de la inceput pana la sfarsit!
Cat despre Lisa, eu sincer daca venea sa-si ia fata inapoi, dupa ani de absenta, nu o lasam pe Lisa sa plece! M-am cutremurat cand am vazut cat de repede rezolva Susan problema abandonului, dar si mai mult m-a mirat rapiditatea cu care a fost iertata de catre Lisa.. -
@Laura: această rapiditate a iertării de care vorbești am remarcat-o și eu și cred că vine din superficialitatea personajelor (mai ales a lui Susan), cât despre Lisa, iertarea a venit mai mult din recunoștință, adică abandonul din partea mamei a fost cel mai bun lucru care i s-a putut întâmpla ficei (pare ciudat?).
Nu știu ce sa zic, poate puțin povestea a fost cusută cu ață, autorul însuși a trecut destul de repede de la iubirea dintre Philip și Susan și a ajuns la iubirea dintre Lisa și Mary… am avut oricum prea puține detalii despre “moartea” lui Susan, iar apariția ei în ziua absolvirii Lisei a fost din noi prea fulgerătoare și de neînțeles. La fel de neînțeles mi s-a părut și atitudinea lui Phillip și Mary care s-au comportat în acel moment ca și cum se așteptau ca Susan să trăiască și să vină după 10 ani să-și revadă fiica… stupid (părea mea).
Mesajul cărții a fost oarecum dur, chiar dacă el s-a dorit mascat de sentimente pașnice și de replici romanțioase. Mi-a plăcut ideea paradoxului atât acel al lui Mary: “eu poate nu voi niciodată mama ta, dar tu vei fi întotdeauna fiica mea” si cel al Lisei: “eu poate nu pot fi niciodată fiica ta, dar tu vei fi mereu mama mea”.
-
Ce frumos au spus amandou, e de retinut!
-
@Bianca, dincolo de superficialitatea unor personaje sau a unor situatii, cartea are un mesaj puternic si nu poate fi negat, ramai cu ceva dupa ce o citesti si nu ma refer la detalii ci la anumite stari, sentimente chiar daca contradictorii. Poate s-a trecut prea repede peste moartea lui Susan, dar atentia trebuia indreptata din acel moment asupra Lisei si mai ales asupra reactiei familiei lui Philip .
-
@Maya: păi așa a și fost, atenția s-a îndreptat către familia lui Philip și către felul cum au integrat-o în familie pe Lisa… și mesajul aici a bătut, mi-a plăcut cum Mary și-a pus la punct prietena când a afla că aceasta o compătimește din cauza că ea crește copilul femeii pe care soțul ei a iubit-o.
Ce s-a întâmplat din momentul în care cică Susan a murit e de fapt poveste cărții, iubirea dintre cei doi (chiar dacă începe “furtunos”) se estompează… încă nu-mi dau seama care e poveste pe care autorul s-a bazat, că dacă e cea dintre Philip și Susan eu zic că nu i-a ieșit, dacă în schimb e povestea Lisei, atunci, bravo
-
Fetelor, cred ca pana la urma a fost vorba de relatia dintre Mary si Lisa, nu de Susan – Phillip cum am crezut la inceput. Si daca autorul ne-a aruncat usor de la unul la altul, cred ca a vrut sa ne ia ochii, sa ne invarta ca un uragan… cine e in toaat povestea “ochiul dracului”? As zice ca Susan, care a stat si a privit evolutia fiicei ei din umbra, cate putin in fiecare an. Trist.
-
Andres, mă bucur că și tu crezi la fel… autorul ne-a învârtit de ne-a amețit
Si totuși relația dintre Mary și Lisa a fost ceea ce a vrut să ne transmită. A fost o carte tristă, da.Vroiam să vă întreb: de ce oare a numit cartea Unde esti? Eu inițial am crezut că se referă la scrisorile dintre P și S, care mai întrebau asta uneori, dar oare nu a vrut autorul să înfățișeze ceva mai mult?
-
@Bianca, sa-l invitam pe M. Levy sa ne spuna ce-a fost in mintea lui , ca noi le-am zapacit…
)
-
@Bianca: si eu m-am intrebat ce e cu titlul… putem sa-l rezumam la anumite momente din carte, cand Philip nu mai stia nimic de Susan dupa multele nenorociri din Honduras, apoi cand Mary o cauta pe Lisa (si asta mi se pare cel mai plauzibil), cand Mary incerca sa ajunga la sufletul Lisei, negasind-o prezenta ci mereu cu gandul in alte parti…
-
@andres: Se prea poate să fi fost cartea unei “căutări” permanente… Acel “Unde ești?” s-ar justifica atunci: Philip o căuta pe Susan, Susan își căuta calea în viață, Mary își căuta soțul (departe în cuget mereu), amândoi au căutat-o pe Lisa care la rândul ei își căuta mama, care mai apoi și-a căutat fiica, care își căuta și originile… deci “Unde ești?”.
Până la urmă toți și-au căutat propria indentitate, propria viață, propria iubire…
@Maya: n-ar fi rău să-l întrebăm chiar pe autor
)
-
Ufff, eu tot nu am reusit de citit cartea, mai am vreo 50 de pagini… Si nu din cauza ca nu imi place, doar ca fac eu ce fac, si nu mai apuc sa citesc. Mi-a atras atentia de la inceput, cu descrierea uraganului.Chiar nu am asteptam. Initial am crezut ca se refera la unul dintre personajele romanului si chiar ma gandeam: cat de meticulos sa fii sa prezinti pana si coordonatele geografice exacte (longitudinea si latitudinea) ale locului nasterii? Silly me:P
Povestea dintre Philip si Susan nu m-a impresionat.Ma refer ca nu mi-am dorit niciun moment sa sfarseasca impreuna din clipa in care ea a decis sa plece si sa il lase singur atata timp. Poate a fost de vina si faptul ca anticipam ca o sa ramana acolo,pt ca nu am putut sa ma abtin si am mai tras cu ochiul la cateva dintre comentariile voastre.
O apreciez pe Susan pentru actiunile ei umanitare si pentru dedicarea ei, dar in relatia cu Philip mi s-a parut destul de egoista. Oricum el a asteptat-o mai mult decat merita poate. Mi-ar fi placut ca Juan sa nu dispara asa repede din roman, in mintea mea era o pereche potrivita pentru Susan.
In schimb, toata admiratia pentru Mary. Pentru o femeie nevoita sa traiasca in umbra unei mari iubiri (din partea lui Philip, cel putin) reuseste sa acapareze intreaga povestire. Aproape ca nici nu ma mai intereseaza ce se intamplacu celelalte personaje, vreau doar ca Mary sa isi gaseasca linistea si fericirea pe care le merita.
-
Miss valery, mi-au adus aminte de partea aia de inceput. Si eu la fel am crezut, ca e vorba de un copil
) Raeam de unsa singura cand m-am prins.Apropos de Juan, avea 12-13 ani, cum pereche potrivita pentru Susan?!
-
Eu am aflat de cartea asta , printr-o brosurica cadou la o revista, o reclama a cartiii .Acolo nu era decat capitolul cu uraganul si putin din urmatorul … imi ziceam ca titlul se refera la faptul ca s-a nascut bebe ala si nu se stie in ce loc si de aia da coordonatele…sa nu radeti va rog
))
-
Daa? Pe bune? E clar ce atenta am fost la unele pasaje. Off, mi-ai spulberat tabloul din minte. Dar 12-13 ani? Cam puternic pentru varsta lui. Cred k o sa recitesc capitolele alea.
Am terminat si eu de citit cartea. A fost ok, dar mi s-a parut cam prea grabita spre final. Adica atata s-a vorbit despre uragane si cicloane, iar Lisa si-a iertat mama care a disparut timp de 10 ani, in vreo 2 pagini…. Macar un capitol acolo, sa mai creasca suspansul putin.
Si totusi, Juan? 12-13 ani?:( Sigur am citit eu cartea care trebuie?:))
-
@MissV: Nu fi suparata..ai timp sa o recitesti
Am aflat de carte de pe un site, o librarie online si am vrut sa o cumpar, dar m-am luiat cu altele, apoi am citit recenzia Andreei la “Si daca e adevarat” si mi-a atras atentia.
Eu una chiar imi doream ca Susan sa dispara. Iar finalul a fost de-a dreptul neasteptat si prea repede s-au intamplat toate..Vedeam altfel acest final. Cu incercari din partea lui Susan pentru a fi iertata de Lisa.
Poate as fi acceptat reaparitia lui Susan, dar ar fi fost supersa se intoarca definitiv si sa spuna ca il vrea inapoi pe Philip, sa aiba loc “reversul medaliei”, care sa-i ofere lectia lui Susan si abia apoi sa ramana fara copil si barbatul iubit..
-
Nici eu nu am fost pe fază cu vârsta lui Juan… nu-i atribuiam o vârtsă de fapt, dar și mie mi-a părut mai mare… poate nu de vârsta lui Susan, dar undeva pe la 18-19 ani (eu așa în amintesc, dar posibil să fie avut percepția greșită).
-
vin si eu la sfarsit
Si eu tot asa ma gandeam, ca Juan are vreo 19 ani…ma si miram ca Susan nu-l vrea )…asteptam sa se intample ceva intre ei…
-
Macar nu sunt singura care a crezut asta! Ce usurare!!
-
Mai, o sa mai citesc odata pasajul ala, ca prea sunt singura care a observat.
-
AHA! Pagina 34: “Juan inca n-avea 18 ani.” Am crezut ca are 13-14 pentru de la varsta asta a ajuns in vale unde l-a cunoscut Susan mai tarziu. Deci aproape barbat… De ce a iesit din perisaj atat de brusc????
-
Welcome to the club Andres!
-
Multumesc frumos pentru premiu! … eu cred ca toate am avut de castigat prin citirea cartii..asa ca: felicitari tuturor :*
Loading ...
95 comments
Comments feed for this article
Trackback link: http://blog.serialreaders.com/2010/02/luna-asta-citim-cu-dragoste-cartea-lunii/trackback/