Uneori, trebuie sa orbesti pentru a vedea mai bine ca niciodata. Cam aceasta ar fi concluzia mea dupa ce am terminat de citit “Eseu despre orbire”, de Jose Saramago. Dar ma intereseaza mult mai mult concluziile si impresiile voastre.
Daca si tie “Eseu despre orbire” ti-a deschis ochii, alatura-ni-te pe Serial Readers dupa ora 20:30. Te vom astepta nerabdatoare sa schimbam impresii. Mai e putin!
Popularity: 38% [?]
-
Hei hei! Pot sa spun inca de la inceput ca NU am terminat cartea, ba mai mult maine o sa o am in maine, insa neavand rabdare am cautat-o in format electronic
si pot sa spun ca m-a prins din prima. Pe masura ce evoluam, ma gandeam ca poate voi descoperi vreun element (ascuns) care sa–mi dea raspuns la intrebarea “De ce orbeau toti?”Am citit cam 121 de pagini din acest e-book (acu nu stiu cam cate pagini ar insemna in cartea normala) si imi pare rau ca cititul in fata calcului imi face atat de rau.. Nimic nu mai conteaza cand cartea din fata ochilor TE PRINDE!
-
A fost o trecere brusca de la cartea lunii octombrie in care toata lumea se iubea si suferea din iubire, la aceasta carte plina de mizerii (sunsul propriu al cuvantului). M-a oripilat un pic cartea..nu ma asteptam sa fie asa dura.
Inainte sa se intre in analiza, ma gandeam zilele trecute ca acesti scriitori care descriu astfeld e intamplari si sentimente, ar fi in stare sa faca la fel? ei s-ar comporta la fel? acest rau exista in ei? ma gandesc ca aceasta imaginatie abundenta trebuie sa vina de undeva.
Cred ca n-as fi fost in stare in toata viata mea sa gandesc sau sa-mi imaginez astfel de rautati. -
AAA si am fost impresionata de taria femeii, care desi vedea a acceptat sa se prefaca pentru a fi alaturi de sotul ei! Iubirea adevarata nu cunoaste notiunea de sacrificiu
-
O intrebare esentiala: Ce a facut sau nu a facut femeia de nu a orbit???
-
Te-ai gandit Raluca la faptul ca poate tocmai din acest motiv romanele lor sunt dure de-a dreptul? Da, cred ca scriu asa doar pentru ca ei NU stiu cum anume ar reactiona, eu cred ca NU ar rezista in fata situatiilor dure expuse!
-
Sa stii ca m-am intrebat si eu… Si tind sa cred ca ea a fost Aleasa sa nu orbeasca! Ma gandeam acum ca poate nu a orbit deoarece ea nu e pedepsita de catre Cel de Sus..
-
Probabil ca nu ar rezista…dar de unde izvorasca aceste idei…aceasta rautate? (si ma refer la rautatile care se intampla in ospiciu)
-
Daca e sa ne luam dupa viata, rautatea izvoraste din prostie, invidie, neputinta. Poate tocmai de asta a si dus inamplarile pana la extrem, ca sa testeze REZZISTENTA. Si crede-ma ca atunci cand e vorba de rautate, mintea omului depaseste orice limita!
-
Buna fetelor! Vad ca s-au incins discutiile aici! Asa imi place
Din pacate, eu cred ca scenele descrise (cele din ospiciu, in general), oricat de mult ne-ar oripila, sunt cat se poate de realiste. De multe ori, cand este pus in situatii limita, omul isi uita conditia umana. Instinctul de supravietuire este mult mai puternic decat orice altceva. Ba mai mult chiar, cred ca daca romanul ar fi fost scris acum, in ultimii ani, scenele ar fi fost chiar mai revoltatoare…
-
..da ar fi fost mult mai revoltatoare…ar fi murit cu totii (glumesc)
-
Mai presus de duritatea scenelor descrise, de peisajele dezolante si atmosfera sumbra din roman, mie “Eseu despre iubire” mi s-a parut… un elogiu adus iubirii. Si sici, in mod clar, se detaseaza nevasta doctorului, cea care, dintr-un motiv nestiut, ramane imuna la virusul care produce orbirea. Parca ar avea o aura, reuseste sa atraga simpatia tuturor, inclusiv pe cea a “cainelui lacrimilor”. Nu pot sa nu ma intreb: daca ar fi fost oricine altcineva in locul ei (inclusiv doctorul) ar fi avut aceeasi tarie de caracter si ar fi reusit sa se impuna la fel de bine in fata celorlalti? Se spune ca in lumea orbilor, chiorul este imparat. Cu toate acestea, intr-o lume plina de orbi, singurul care vede este sclav….
-
@Raluk: Glumesti tu, dar nu cred ca esti departe de adevar…
-
Cred ca fata cu ochelari negri ar fi rezistat…si-a dezvoltata cumva sentimeltele materne o data cu orbirea…
-
Cu siguranta ar fi cu mult mai revoltatoare! Mi-s dori sa aflu de ce o femeie (si numai una) a fost aparata de virusul orbirii. Oare pentru ca femeile ubesc, nu neaparat mai mult, dar cu siguranta mai profund si sunt mai dedicate
-
Ati inceput fara mine!!! Revin si eu in 15
-
Cu riscul de a fi acuzate de feminism (nu ca asta ar fi un lucru rau), cred ca numai o femeie ar fi reactionat asa in situatia data. Nevasta medicului a dat romanului un plus de emotie.
-
MissV: Sunt intru totul de acord cu tine!
-
Am citit ce ati spus voi mai sus… Si eu ma intrebam cum de a putut cineva sa imagineze atata durere si tristete. Cred ca oribirea asta poate fi asimilata cu natura noastra, cu orbirea noastra de zi cu zi. Orbirea pt acei oameni a fost un fel de pedeapsa si indem la a deschide ochii, la a vedea ce e in jur si a simti in acelasi timp…
Legat de femeie, cu siguranta nu a fost norocoasa. Cred ca ea a fost cea mai oropsita de soarta. Ganditi-va la ce ati simtit cand ati citit ce ati citit, dac ati fi vazut toate acele imagini… daca ati fi vazut toate ororile si suferintele celor din jur, ati mai fi considerat noroc faptul ca ea era singura vazatoare intr-o lume a orbilor?
-
Pe mine m-a impresionat f mult evolutia fetei cu ochelari negri. De la o fiinta preocupata de aspectul fizic (dovada sta si meticulozitatea cu care isi aplica picaturile pentru cataracta, chiar si dupa ce orbise complet), la o persoana cu puternice instincte materne, strans legata de parintii ei si care ajunge sa iubeasca sincer un barbat batran, cu legatura neagra. Sa fie si aici o simbolistica acunsa: fata cu ochelari negri – batranul cu legatura neagra?
-
cred ca daca as vedea tot ceea ce am citit, cu greu as face fata! E cumplit si-ti trebuie o tarie de fier!
-
Voi ce parere ati avut despre felul in care a fost scrisul romanul? Dialogul integrat in naratiune, replici separate prin virgula, personaje fara nume. Considerati ca a facilitat sau a ingreunat procesul lecturii?
-
Eu una nu am mai citit un roman in care dialogul sa fie in naratiune, si credeam ca imi va fi greu sa parcurg, dar mi-a fost destul de usor, nesperat de usor
-
Hmm…pentru mine a ingreunat un pic lectura… poate la urmatoarea carte scrisa in acest fel va fi mai usor
-
Ce simbolistica sa fie, la faptul ca ea e tanara si el e batran..ca dupa ce a incept din nou sa vada, a decis totusi sa ramana cu el, cu tot cu riduri, chelie etc….la faptul ca amandoi aveau ochii acoperiti.
-
Mai am o curiozitate: filmul l-ati vazut? Cum vi s-a parut? Poate ca personajele dinb roman nu au avut un nume, dar dupa ce am vazut filmul cu siguranta au avut chip.
-
Ma repet ca nu am terminat cartea si nici filmul nu l-am vazut, dar nu am vrut sa-mi dezamagesc prietenele (cel putin 2 la numar)
-
nici eu nu am terminat cartea..dar m-am uitat la film..si apoi am cititi sfarsitul sa vad daca se termina la fel…am adormit cu greu in seara cand am vazut filmul…dezgustata…
Mi se pare ca s-au potrivit personajele, totusi pe primul orb si pe sotia lui nu-i vedeam asiatici..iar pe sotia doctorului o vedeam un pic mai invarsta
-
Eu vazusem filmul. Personajele din cartea mea au avut deci si chip. Poate ca povestea ar fi fost mult mai cenusie (sau alba) fara a fi vazut filmul, insa cred ca as putea sa il pun ca si realizare alaturi de Parfumul. A reusit sa capteze senzatia aia de orbire cum il Parfumul s-a surprins simtul olfactiv.
-
“in varsta”
-
E atat de ciudat… efectul unei carti atunci cand am vazut film sau cand nu am vazut film. Si cred ca testul cel mai bun pt un film e sa citim carte si apoi sa vedem dc ne potrivim cu imaginea regizorului… In sfarsit…
-
Cand am deschis prima oara carte si am vazut ca dialogul lipseste m-am strambat nitel. Citind primele pagini insa, mi-am revenit. Cartea e un eseu si dialogul ar fi fost in plus. Saramago e un geniu.
-
Exact asta consider si eu. Parfumul si Eseu despre orbire se incadreaza in aceeasi categorie, a romanelor care socheaza, care te urmaresc mult timp dupa ce le citesti. Acelasi lucru se aplica si in cazul ecranizarilor. Cum spuneam: love it or hate it!
-
Love it AND hate it!
-
eu o sa-l trec la “hate it”…nu cred ca ma pot obisnui cu astfel de imagini…o carte cu multi norisori roz ar fi dragut acum …
-
Citisem undeva (nu mai stiu unde), cum ca introducerea cainelui lacrimilor in naratiune este in plus, pentru ca adauga o nota de dramatism exagerata, inutila. Cu toate astea, mie mi-a placut metafora: uneori, cand oamenii uita sa mai fie oameni, pana si animalele pot fi mai umane. Cred ca as fi fost foarte trista daca ar fi murit cainele…
-
Si la mine prima impresie despre carte nu a fost tocmai buna, insa m-a prins tocmai pt ca mi s-a parut a fi altfel decat celelalte carti. Asa mi s-a intamplat si cu Parfumul (nu am mai avut puterea sa vad filmul)
-
De ce animalele nu au orbit? A fost una dintre intrebarile care mi-au trecut prin cap…
-
ele saracele nu cred ca au atatae pacate cate are omenirea
-
Daca e sa privim dpdv religios, as putea-o asemana pe sotia medicului cu Arca lui Noe. Salvarea celor mai buni?
-
Sa stii ca e foarte posibil ca raspunsul tuturor intrebarilor noastre sa aiba legatura cu divinitatea, dupa cum am mai spus eu cred ca femeia nu a orbit tocmai pt ca nu a savarsit pacate grave..
-
Si de ce s-a ales orbirea si nu mutenia? Este oare vorba de zicala aia cu “ochii, oglinda sufletului”? Cred ca daca am sta sa analizam la rece am reusi sa scrim o carte numai cu invataturi si sfaturi de viata.
-
Sau poate cu Ana lui Manole, bine ea nu a fost zidita, dar a fost supusa aceluiasi test al rezistentei si al iubirii
-
Cate comparatii putem gasi…
-
ne vedem pe peron
v-am pupat, mi-e somn…si nu prea pot sa fac analogii ale iubirii…cred ca orice femeie indragostita de sotul ei …si pusa intr-o astfel de situatie ar face la fel…multa tarie de caracter…sotia o fi fost idealul femeies in lumea lui seragamo?
-
foarte frumos ai incheiat seara! :* te pupa Mos Andrei!
-
Idealul femeiesc al lui Seragamo chiar e..ideal
Prea multa abnegatie. Daca asta era secretul pentru a isi pastra vederea, nu e de mirare ca au orbit toti.
-
@ Raluk: Bine punctat. Da, ne vedem data viitoare, “pe peron”. Poate o sa fie mai aglomerat
Pana atunci, lectura placuta!
-
Imi pare sincer rau ca de fiecare data suntem putin la discutie
, macar azi puteam sa o bucuram pe Andres, macar de ziua ei!
-
) La ce zi am avut, ma bucur ca am cateva ore de relax cu voi. Merci Laura de gand :*
-
Tind sa cred ca idealul oricarui barbat este o femeie, ea este muza lor pentru ca sunt frumoase fizic si moral, sunt gratioase,… si extrem de.. feminine!
-
Pe langa iubire, tristete, destramare si refacere, intrebarea cred ca vin din aceasta lume imaginata spre lumea noastra: cat de orbi trebuie sa ajungem noi aici ca sa ne miste astfel de romane dincolo de nivelul analizei estetico-literare? Realismul avangardist al scenelor cred ca ar trebui cred ca ar trebui sa provoace o analiza mentala, psihologica care sa se rasfranga, in cele din urma, in literar.
-
Si de ce ea, saraca, a fost napastuita de soarta sa ii vada pe ei toti in halul ala… cred ca era mai corect sa fie si un barbat alaturi de ea… sau sa fie…
-
..pt ca femeile sunt mai puternice..
-
Si vor fi mereu!!! Deci ne-a placut Eseu despre orbire! Ma uitam acum in urma si sunt foarte incantata de cartile fiecarei luni, comentate sau nu. Si stiti ce? Asta e a 5a carte, deci a 5a luna… Ma declar incantata ca, in lipsa timpului, am reusit sa citesc cate o carte buna pe luna (pe langa cele de umplutura:D)
-
Multe fraze cu talc in romanul asta. Printre ele, cea de la final: “Cred ca n-am orbit, cred ca suntem orbi, Orbi care vad, Orbi care, vazand, nu vad”.
-
Si eu ma bucur ca pot sa citesc macar o carte pe luna!!! Sper sa reusesc asta si de acum inainte..ma asteapta vremuri vrele…
-
*grele
-
Citeam din cartea asta martea aia in catre a fost greva, eram in autobuz. Nu mai stu ce faza era, insa stiu ca ma luase un tremur ciudat la o scena, ca am inchis cartea si am plecat pe jos spre serviciu. Cu adevarat cutremuratoare!
-
Ma retrag cu bucuria ca si de data asta am fost alaturi de voi! Pe data viitoare!
-
Te pup dear!
Si ca de obicei, lasam deschisa sesiunea… care aveti ceva de comentat, o mica impresie de impartasit, nu ezitati! Suntem aici!
-
Si noi suntem bucuroase ca ai fost alaturi de noi si de data asta! Ma retrag si eu, dar lasam sesiunea de liveblogging deschisa, pentru cei intarziati. Asadar, asteptam comentarii in continuare. Promitem sa raspundem!
-
Buna seara! Am revenit
Recunosc ca iar nu am citit cartea dar am vizionat filmul…care a fost sa zic interesant ca subiect , desi as fi fost putin mai critic. Am citit toate comentariile si v-as propune un alt punct de vedere. Toti v-ati legat de orbire si de ce reprezinta ea si mai ales de ce au orbit si ea de ce nu a orbit. Pai unu filmu in mare cred a fost “povestit” prin ochii ei si de aceea ea nu a orbit. Cum ar fi putut un orb sa povesteasca prin ce trece? Un alt punct de vedere ar fi faptul ca toti suntem “orbi” si nu vedem ce este in jurul nostru, fiind nepasatori…(cati au intervenit cand cineva era agresat?). Ca sa ma exprim putin mai concret ,scz de exprimare dar sunt cam obosit , filmul prezinta si subliniaza cea mai puternica trasatarua a omului, care indiferent de situatie primeaza, aceea de supravietuire;cei puternici supravietuiesc. A doua trasatura este IMPUNEREA toti stim si din istorie si din exemplele de zi cu zi ca sunt persoane care ii subjuga pe altii fara nici o remuscare pentru a-si indeplini scopurile si pentru a conduce. Eu as deduce ca filmul prezinta faptul ca desi erau toti orbi (de aici majoritatea ar fi presupus ca s=ar fi unit si s-ar fi ajutat si ar fi incercat sa supravietuiasca) dorinta omului de a conduce, de a controla, de a avea putere (indiferent de natura ei) primeaza.
-
Bine ai revenit! Din nou, interesant punctul tau de vedere, cu atat mai mult cu cat se bazeaza strict pe film. Mi-a placut in mod deosebit explicatia ta privind motivul pentru care nevasta medicului nu a orbit
. In roman insa, actiunea nu se petrece prin ochii ei, naratorul este unul omniscient, care vede tot si stie tot. Sunt de acord cu tine ca instinctul de supravietuire este cel care primeaza. 10 orbi condusi de o persoana care vede sunt mai periculosi decat o armata intreaga de orbi, dar, pana la urma, totul se rezuma la caracterul celui care vede, deoarece acesta ii poate conduce pe drumul cel bun sau, din contra,pe cei care il urmeaza. Mie imi place sa cred totusi ca “Eseu despre orbire” este de fapt un eseu despre iubire si abnegatie, dar unul prezentat in nuante sumbre. P.S.: Sa inteleg ca luna viitoare nu o sa mai fi alaturi de noi? Spun asta pentru ca “Viata pe un peron”, cartea lunii decembrie, nu beneficiaza de o ecranizare…
-
Asa ai drepatate …ea ar fi putut sa ii indrume…dar nu a facut acest lucru si nici nu ar fi putut face pentru ca omu si orb fiind cei puternici sunt puternici iar ceilalti se supun. ei nu vroiau indrumare nu le pasau de restu sau ca sufereau impreuna ci doar isi doreau vederea inapoi atat. In rest omul ramane om iar firea acestuia va fi mereu aceaasi indiferent de conditiile la care e supus.In loc sa se organizeze s-au dezbinat. Cu privinta la viitoare sedinta de LiveBlogging probabil ai dreptate pentru ca nu cred ca voi avea timp sa citesc cartea. Voi reveni in cel mai scurt timp cand va fi si un film:D Oricum foarte interesante punctele de vedere.
Loading ...
67 comments
Comments feed for this article
Trackback link: http://blog.serialreaders.com/2009/11/liveblogging-eseu-despre-orbire/trackback/