Nu-mi vine sa cred ca s-a dus si luna asta! Suntem la a doua sesiune de liveblogging cu o carte deosebita, pe care chiar voi ati ales-o: La rascruce de vanturi, de Emily Bronte. Nu pot spune ca a avut acelasi efect cu prima (Mandrie si prejudecata), insa mi-a dat niste stari tare ciudate. Am gasit personajele atat de “nesuferite” ca nu stiam pe cine sa dispretuiesc sau sa inteleg.
Finalul a fost ca zaharul pentru o cafea mult prea amara - a venit sa ne indulceasca putin dupa lunga agonie prin care am trecut alaturi de protagonisti.
Voi cum ati perceput povestea? Ce personaje v-au placut sau v-au displacut cel mai mult? De ce? Asteptam comentariile voastre!
PS: Ati vazut si filmele? Ce ecranizare recomandati?
Popularity: 23% [?]
Tags: Cartea lunii, Liveblogging
-
Eu trebuie sa spun ca primele capitole m-au plictisit putin, insa nu m-am oprit pt ca stiam ca e o carte foarte buna, care m-a surprins! Am ajuns sa-l urasc pe Heathcliff iar mai apoi sa-mi fie mila….
-
Eu am mai citit cartea, in liceu cred. Nici atunci si nici acum nu am ajuns sa il inteleg pe Heathcliff. Daca nu ar fi fost finalul optimist, nu cred ca mi-ar fi placut acest roman. Nu contest talentul autoarei, doar ca personajele din “La rascruce de vanturi” nu se numara printre preferatele mele. Prea multe tipologii duse la extrem.
-
@ Laura: Ma bucur sa vad ca esti alaturi de noi in fiecare luna. “Am ajuns sa-l urasc pe Heathcliff iar mai apoi sa-mi fie mila….” Inseamna ca tu l-ai inteles mai bine decat mine, pentru ca eu l-am urat pana la sfarsit. Pot sa spun chiar ca ma bucur ca a murit, desi numarul mortilor din roman mi s-a parut foarte numeros.
-
Daca rasportez putin comportamentul lui Heathcliff in zilele noastre, nu am sa reusesc nici eu sa inteleg cu oare este posibil ca un copil care este “adoptat” poate sa fie atat de recunoscator, de hain, razbunator si orgolios?
Si in ziua de azi mai sunt copii moftorosi care cred ca totul li se cuvine si ca trebuie sa li se dea ce vor acum, doar pt ca asa vor ei. Si da, cred ca Heathcliff a fost la extreme pe tot parcursul romanului..la el nu a fost cale de mijloc
-
MissV: Nu l-am inteles, insa mi-a fost mila de el pentru sarsitul pe care l-a avut si pe care poate l-a asteptat. A murit singur…
-
Sincer, pe tot parcursul romanului am asteptat ca Heathcliff sa se schimbe si sa dea dovada de sentimente macar fata de fiul sau, Linton, sau de tanara Catherine, pe a carei mama, Catherine Earnshaw, se presupune ca a iubit-o. Dragostea lui se rasfrange strict asupra lui Catherine, dar si aceasta dragoste este una obsesiva, nebuneasca. Nu mi-i imaginez pe H. si pe C. traind impreuna, happily ever after si punand bazele unei familii. Nu cred ca ar fi fost capabili sa mai iubeasca pe altcineva.
-
Mi-a placut cartea, dar numai pentru felul in care a fost scrisa, cum a reusit autoarea sa ma tina legata de poveste… povestea nu mi-a placut. A fost cu mult prea rea pentru gusturile mele. L-am compatimit pe Heatcliff la inceput, apoi mi-a fost mila de el. A ajuns acel om hain din cauza imprejurarilor, a oamenilor care l-au inconjurat. S-a simtit respins poate si s-a inchis in el… nu am inteles totusi de unde atata rautate. Catherine il iubea, asta e clar. El insa a preferat sa pelce la un moment dar (nu am inteles de ce) si a gasit-o la intoarcere maritata…
-
Un mare semn de intrebare mi-a lasat si sarcina Catherinei. A aparut prea brusc, prea de nicaieri. Oare ce rochii purtau femeile alea de nu se observa???
-
MissV: Cred ca daca se schimba prea era subiect de telenovela
-
Andres: Heatcliff a plecat pt ca auzit-o pe Catherine ca vrea sa se marite cu Linton
-
dar nu a luptat pentru ea! deci ce a auzit el nu e o scuza, mai degraba un motiv sa arate ce simte… si asa, de ce s-a mai intors? om nebun…
-
Da, a procedat foarte intelept Heathcliff,ce sa zic… Ce credea? Ca il va astepta Catherine desi aceasta nu avea nicio idee cand si daca se va mai intoarce?
-
Si inca ceva. Mie nu mi s-a parut ca cei doi si-ar fi aratat sentimentele, cel putin nu in perioada de inceput. A fost o relatie ciudata, care a degenerat in final intr-una bolnava sau poate doar trista.
-
Prin plecarea lui nu a facut decat sa ii lase calea libera lui Linton
. Nu stiu care ce s-a dorit de fapt prin plecarea lui, insa daca stau sa ma gandesc.. asa a mai lungit romanul.. daca nu pleca cei 2 erau impreuna si cam asta era tot
-
@ Laura: Crezi? Nu stiu de ce am impresia ca ar fi ales pozitia sociala in detrimentul dragostei (la Catherine ma refer).
-
) Iti dai seama ca aici ai dat cu tifla!!! Si iti dau dreptate. Dc vroia sa fie cu ea, ramanea si lupta. Asa a impins-o sa faca acel pas, desi ea nu era suta la suta convinsa.
-
@Miss V: si mie mi se pare… si apropos de asta, l-a crescut pe Hareton cu toata rautatea stransa in timp si ce s-a ales cu el? exact ce mi-am dorit, sa fie un baiat ok, sa lupte pt ceea ce vrea, ce iubeste. Nu putea si H. sa fie la fel?
-
Mie mi s-a parut ca nici macar Catherine nu stia prea bine ce simte pentru Heathcliff, probabil din cauza comportamentului sau care (ma repet) era la extreme, fara cale de mijloc
-
Neata,
Acum am intrat si eu…vad ca ati spus lucrurile importante
Cartea…hmm..am citit-o greu, adica m-am chinuit s-o citesc …sa vad de ce e un “masterpiece” clasic? Nu mi-a venit sa cred cata rautate poate contine o fiinta umana, parca nu ar fi real…nici un pic de compasiune..
Singurul citat la care mi-am pus semn este urmatorul: Heathcliff-”Tiranul isi zdrobeste sclavii, dar ei nu se intorc impotriva lui; ei zdrobesc pe cei mai mici decat ei. Poti sa ma chuiesti pana la moarte, daca-ti face placere, dar da-mi te rog voie s ama distrez si eu putin in acelasi mod, si pazeste-te cat poti de-a ma insulta. Dupa ce mi-ai daruit palatul, nu-mi ridica o coliba, oferindu-mi-o drept locuinta si admirandu-ti marinimia. Daca as crede ca doresti cu adevarat sa ma insor cu isabella, mi-as taia beregata!”
Ma gandesc ca scriitoarea trebuie sa fi suferit rau…sau sa-si fi imaginat rautatea suprema ca sa poata sa scrie altfel. Poate s-a gandit ca si asa toate cartile se termina cu bine si sunt numai lucruri ‘happy”, poate scriu eu ceva care sa fie pe dos
-
@Laura: cu siguranta nu stia ce simte…si da, cred si eu ca a ales pozitia sociala, doar isi exprimase dorinta ca si ea isi doreste sa aibe rochii dragute si sa danseze la baluri.
-
@Raluk: daaa! tare citatul. Acolo e rautatea suprema descrisa in cuvinte. Cum de a putut oare sa se poarte asa cu Isabelle? Si ea, cum de a putut sa-l iubeasca atata? Cat de oarba sa fi fost???
-
Alt personaj care mi-a displacut a fost Linton, care mi s-a parut slab si bolnavicios nu doar fizic, ci si moral. S-a folosit de slabiciunea lui fizica ca un pretext pentru a o induiosa pe tanara Catherine. E drept ca ii era aproape imposibil sa i se opuna lui Heathcliff, dar asta nu justifica multumirea pe care o simtea in momentul in care scapa de bataia tatalui, catherine fiind cea care urma sa suporte mania acestuia. Halal cavalerism!
-
Linton era o leguma!!! La inceput am avut mari sperante pentru el, ca si pt H. in tineretile lui. Dar vorba aia, “aschia nu sare departe de trunchi” si cand trunchiul e H. halal progenitura!
-
Am o intrebare pentru voi toate. Nu vi se pare ca a fost un roman dominat de moarte? La final puteai sa numeri pe degete personajele care au mai ramas in viata….
-
Da. Cred ca autoarea a avut o placere sadica sa-i linseze pe toti. Ce poate fi frumos in toata povestea asta?
-
da…chiar e..eu cand m-am apuca t sa ciesc cartea nu mai stiam care s-a nascut din care si ca a mai murit si al cui era
Am avut o problema cu personajele pana pe la capitolul 10…anyway…macar cineva a iesit fericit din toata povestea asta…dar tot dupa suferinte supreme…cat despre Linton jr, doamne ce las…nici nu aveai ce sa iubesti la saracul baiat…multe chestii m-au contrariat in povestea asta, legate de iubire -
Pe mine fiecare moarte din acest roman ma facea sa ma intreb daca, la final vor mai fi personaje sau o sa aflam ca de fapt toti au murit..
-
..tare Laura
-
Pe bune acum nu cred ca am citit o alta carte in care moartea sa fie aproape un laitmotiv. Prea mult pt mine
-
O alta curiozitate: un singur personaj a reusit sa ma impresioneze placut in mod constant: Nelly Dean. Bineinteles, spre sfarsit s-a adaugat pe lista si varianta mult imbunatatita a lui Hareton (care, spre deosebire de Heathcliff a demonstrat ca iubirea poate schimba un om in bine). Si ar mai fi tanara Catherine, dar a avut si ea momentele ei mai putin bune. De exemplu, m-a uimit cu naivitatea ei (ca sa nu ii spun altfel
) vis-a-vis de sentimentele lui Linton.
-
As zice ca e o carte pe care sa o citesti daca esti intr-o stare cu mult peste fericirea suprema, sa te mai aduca cu picioarele pe pamant. Deprimat fiind, daca o mai citesti si pe asta, sigur te iei la discutii cu venele si cochetezi cu saritul de la balcon. Nu o recomand deci “copilasilor emo”!
Serios acum. Au fost pasaje la care mai era putin si imi dadeau lacrimile de furie – pe situatii si pe Heatcliff sau Linton. O data am inchis cartea brusc, eram in metrou si nu aveam chef sa se holbeze lumea la mine…
-
Cat despre Linton tatal tinerei Catherine a fost un personaj pozitiv, dar cam las. Ma minunam cand vedeam cat de calm este el in fata pericolului de a-i fi luat Linton Jr..
-
MissV: Si totusi, m-a impresionat prin iubire fata de tatal ei. Desi a nesocotit de multe ori cuvantul acestuia, mi-a placut la nebunie cand i-a aruncat in fata lui Linton ca pe “taticul” ei il iubeste cel mai mult.
-
Laura: pai nu era fiul lui. si oricum prefera sa ramana fara acesta decat fara fata… cred ca era constient ca nu avea ce sa faca, cum sa se impotriveasca lui H.
-
Andres: cata dreptate ai! Sa stii ca si eu am avut aceeasi senzatie neplacita, imi venea sa plang. Nu mai spun ca atunci cand vedeam cum se poarta Heathcliff cu Hareton imi venea sa-l iau la bataie, ba chiar ma trezeam vorbind ” Ah, daca ai fi langa mine, te-as lua la palme si pumni”
))
-
Plansul nu m-a incercat niciodata….dar nervi mei erau intinsi la maxim, nu-mi venea sa cred ca exista asa ceva sau ca ar putea exista…cu fiecare pagina care trecea asteptam sa vina si momentul fericit, sa se intample lucruri dragute
-
Eu am asteptat pana cand, la final, finalul nu prea m-a mai incalzit. Au murit 90%la suta din personaje si povestea mi-a lasat un gust amar…
-
Eu cand credeam ca lucrurile se indreapta cat de cat, aparea altceva care complica din nou totul. Ma enervam ca la un moment dat nu mai reuseam sa tin pasul. Incep sa-i dau dreptate Andreei
..chiar ca scriitoarea a avut o placere deosebita sa-i termine pe toti, fie ca e vorba de moarte sau pur si simplu chin
-
Filmul l-ati vazut?
-
Chiar nu mi-a lasat nici un gust…nici un sentiment. Cred ca daca nu era chesti cu blogul, cu siguranta nu o terminam…
-
Stiu ca ma abat de la subiect, dar tocmai am aflat ca in ecranizarea din 1992 rolul lui Heathcliff este interpretat de Ralph Fiennes. Eu cum pot sa il mai urasc pe H. acum?
Oricum, trebuie neaparat sa vad ecranizarea asta (precum si cele dupa romanele lui Jane Austen).
-
am vazut varianta din 1939..varza. Nu urmareste tot firul povesti si lipsesc personajele tinere: heraton, chaterine si linton…si se termina ca moare si heathcliff si traiesc fericita ca fantome
-
Andres: Filmul nu am mai avut timp sa-l vad, dar sincer nici nu prea obisnuiesc sa ma uit la ecranizari facute dupa carti. Dar din cate am auzit fimnul e si mai aiurea.. acum nu stiu, depinde, s-ar putea sa-mi placa mai mult filmul decat cartea sau dimpotriva
-
dar exista si productiile din 1970 parca, 1992…si 2009..sunt curioasa aia din 2009 cum e.. o am, trebuie sa mai am si vointa s-o vad
-
Varinata din 1992 e cu Ralph Fiennes. El are o fata interesanta, dar nu se prea potriveste ca e cam alb si cu ochi albastri
-
Habar n-aveam ca exista si o ecranizare din 2009. Clar, sunt in urma rau…
-
Acum mi-am luat ecranizarea din ‘92. Personajul principal nu se potriveste de loc cu imaginea pe care mi-am format-o eu. Sunt curioasa cum joaca, daca ma face sa-l urasc ca si cel din carte.
-
MissV: Si eu sunt ca si tine! /:) si se presupune ca eu ar fi trebuit sa scriu, cum ltu esti sefa..
-
Ecranizarea din 2009 credeam ca e in “constructie”!
Sa ne zici si noua cum e 
-
aia din 2009 e pentru TV. si vad pe imdb ca scrie ceva si de 2010…cine stie….
-
raluk: de ecranizarea asta zici? http://www.youtube.com/watch?v=ABnBAsigaes&feature=related
-
Fac astia la ecranizari pana se satura, poate doar asa vor reusi sa apropie filmul putin de carte sau poate vor sa ne faca sa-l iubim pe H
)
-
@andres: nop…e mai englezesc filmul…si nu se petrece in vremurile noastre…dar nu sunt pe calc care trebuie ca sa vad da ca e acelasi…o sa ma uit si-ti zic
-
laura: nu vor reusi! H. si-a castigat antipatia for ever, dar poate vor reusi sa ne faca sa dam o sansa romanului, sa nu-l punem in raftul cu titluri deprimante sau chiar morbide
-
raluk: ok! si asta chiar e interesant
)
-
Andres: Stai sa vezi Anna Karenina care e si mai deprimant si apoi mai vorbim
-
Si? care ar fi concluzia fiecareia din voi despre carte… (nu de alta, da mi-e somn)
-
aoleu..pai atunci nu citim anna karenina
-
Vai, deci ecranizarea facuta de MTV m-a lasat fara cuvinte! Astept acum si o varianta emo-gothica,cu un Heathcliff tatuat si cu smokey eyes si eventual cu o Catherine cu parul roz, in contrast cu buzele rosu aprins:))
-
Spargatoare de blogareala care esti! Desi e o carte cu greutate, prefer multe alte carti, chiar Chic-urile. Nu numai ca ma relaxeaza, dar imi dar si un chef de viata, ridica moralul… Dupa cartea asta a trebuit sa incep un Chic si sa continui cu un Pascal Bruckner si tot nu am reusit sa alung starea aia aiurea e care mi-a insuflat-o. Cred ca mai am cateva chic-uri de citit pana scap de imaginea lui H.
-
Mai eu ma bucur ca am citit-o, asa deprimanta cu este, chiar daca am stat cu nervii intinsi la maxim o buna oarte din roman. Ma gandeam ca poate cartea asta s-a vrut a fi o lectie, o relatare a realitatii, dar totusi refuz sa cred ca poate exista atata rautate intr-o singura fiinta
-
Nu e o carte pe care vreau sa o recitesc prea curand. Poate peste vreo 10 ani sanu mai mult, cand voi uita de tot… Nu sunt masochista de fel!
-
Nici eu nu-mi doresc sa o recitesc, nu de alta dar ma asteapta multe alte carti “optimiste”
-
Multe??? Tone de carti optimiste:D Sau cel putin nu atat de dure.
-
Aaaaa! Nu mi-a placut faptul ca Hareton a respins-o pe Nelly, desi aceasta il crescuse pana la un punct… s-a redresat el pana la urma, insa cat rau trebuie sa-i fi facut cei din jurul lui pentru a ajunge atat de salbatic?!…
-
Intr-un fel ma bucur ca am citit-o (am mai trecut una pe lista) fiind o clasica (care este obligatorie la scoala) din literatura englezeasca. Cred ca si eu as vrea s-o mai citesc o data peste 10-15 ani..ca atunci ne o sa avem alt punct de vedere. Ma intreb cum as fi reactionat daca as fi citit-o in liceu, cum m-ar fi influentat.
-
Sa va marturisesc ceva: eu am mai citit cartea asta, cred ca in liceu. Si culmea,uitasem cat de inuman poate sa fie Heathcliff. Asa ca am sperante ca nici de data asta nu ma va bantui prea mult imaginea lui, desi cu siguranta nu este genul de carte care se uita usor. Daca o recomand? Nu stiu. Surorile Bronte se numara printre clasicii literaturii, deci macar din acest motiv cartea merita citita. Oricum,un lucru e clar. E genul de carte care nu te lasa indiferent, dar celor care prefera genul flower power, le-as sugera totusi sa o evite.
-
Rautatea si orgoliu se pare ca nu au margini.
-
Din pacate, si prostia e nemarginita.
-
V-am parasit. Ma bucur ca am discutat… ne vedem la urmatorul liveblogging…mi se inchid ochi…
-
Ok, Raluk. Ne intalnim luna viitoare, in “lanul de secara”:P.
-
auziti..toate surorile or fi scris asa sumbru…cum o fi “jane eyre”?
-
gata..ma duc sa ma culc…o sa vad maine ce mi-ati raspuns…bye
-
Nb raluk!
Nu-mi pare rau ca am citit-o. Cred ca undeva in subconstient am prins ceva invataminte. Exista si oameni rai. A fi rau si urat (la suflet) nu e bine. Iubirea invinge. Fara iubire suntem…nimic. Sa mai zic?
-
Raluk: Nu stiu. O propunem pentru luna septembrie?
Acum avem antrenament….
-
Nu uitati ca de la prostie si orgoliu vin si altele. Poate daca in cartea asta orgoliul, acel orgoliu prostesc, nu ar fi fost atat de implementat multor personaje, actiunea decurgea altfel.
Mi-as fi dorit ca acest roman sa fie ceva mai linistit, sa fie o poveste de iubire insa nu atat de dura
-
Daca vreti sa continuam in aceeasi maniera, eu am propus deja Anna Karenina:D
-
Sa ne amintim ca mandrie, orgoliu a fost si in cartea de luna trecuta. Si totusi, toata lumea a iubit-o! Aici e rautatea dusa la extrem si prostia ce intuneca mintea si distruge sufletul. Cred ca dna Bronte a suferit mult la viata ei, altfel nu-mi explic! Sincer.
-
Raluk : Am in biblioteca si Jane Eyre, dar sincer acum, dupa La rascruce de vanturi, nu cred ca vreau sa ma apuc de ea
-
Eu propun Diavolul se imbraca de la Prada. Tocmai a fost reeditata de Polirom:D. Stiu, iar sunt spargatoare de bloggareala:P
-
O mica observatie! De data asta nu ne-am abatut de la subiect
Daca ar fi existat un Colin Farell cred ca uitam noi si de caracterul lui H. si de moartea Catherinei si de tot… Sau nu?
-
MissV: Cine zice asta?
Nu va liati de sefa mea ca ma supar si fac urat Cat despre propunerea ta, imi place.. o am si pe asta in biblioteca
-
Desi, exista o legatura subliminala intre aceste 2 carti. Parafrazand, romanul lui Lauren Weisberger ar putea fi numit cu usurinta,”Heathcliff se imbraca de la Prada”.
-
Andres: cu siguranta
-
MissV: Da! Buna cartea! Trebuie sa o am in biblioteca:D Poate o gasec la targul urmator! apropos de reeditari, De veghe in lanul de secara a fost reeditata de Polirom. Am vazut-o si pe la Diverta. Saptamana viitoare o iau
-
MissV: =))=))=))
-
Eu am De veghe in lanul de secara de la Polirom, editia din 2005
-
MissV: Super tare!
)
-
Fetelor, incheiem aici? Daca mai apare ceva, alte impresii despre carte ne auzim aici
Postul e deschis!
-
Ne oprim Andres, desi eram sigura ca cea de-a 2-a sesiune de blogging va depasi cu muuult numarul de comentarii
-
Si eu am crezut ca vom fi mai multe. Presupun ca lumea e in vacanta, concediu etc. Doar e vara. Noi revenim oricum, mergem inainte cu urmatoarea carte. Zilele urmatoare postam cartea lunii august si pollul pt septembrie. Cartile nu s-au terminat, deci noi nu tragem pe dreapta. Ideea e sa fie cel putin 2 persoane… si iata si livebloggingul! Noapte buna!
-
Sper sa va fie usor la ales cartile pt luna viitoare! Eu nu zic noapte buna ci spor la citit si nu uitati, “nu conteaza ce citim, conteaza ce anume invatam din ceea ce citim!
-
Pingback from Cartea lunii august | The Club Of Serial Readers on August 2, 2009 at 12:39
Loading ...
94 comments
Comments feed for this article
Trackback link: http://blog.serialreaders.com/2009/07/liveblogging-la-rascruce-de-vanturi/trackback/